Comoara lui Dumnezeu

Nu există comoară mai mare decât ceea ce ne dăruiește Dumnezeu mereu, prin cuvintele învățăturilor Sale.

Să învățăm să ne îngrijim de virtute; să ne străduim mult să bineplăcem lui Dumnezeu. Să nu ne fie o scuză nici grija de acasă, nici grija de soție, nici grija de copii, nici altceva! Să nu socotim că ne sunt de ajuns aceste griji spre a ne îndreptăți trândăvia și nepăsarea vieții  noastre. Să nu rostim acele cuvinte reci și nefolositoare și să spunem: «Sunt mirean, am soție și trebuie să am grijă de copii». Cei mai mulți au obiceiul să grăiască așa când îi rog să se ostenească să facă fapte de virtute sau să se străduiască să citească Dumnezeieștile Scripturi.

«– Nu-i treaba mea – îmi spun aceștia –, m-am lepădat oare de lume? Sunt oare călugăr?». Ce spui, omule? Numai călugării au datoria să placă lui Dumnezeu? Dumnezeu vrea ca toți oamenii «să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (1 Timotei 2, 4), vrea ca toți să fie virtuoși. Ascultă ce spune prin profetul care zice: «Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu» (Iezechiel 33, 11). Spune-mi, a fost oare pentru dreptul Noe o piedică în calea virtuții traiul împreună cu soția sau grija de copii? Nu, vă rog, să nu ne înșelăm singuri, ci cu cât suntem mai mult prinși de aceste griji, cu atât mai mult să primim leacurile citirii Dumnezeieștilor Scripturi”[1]

„Spuneți-mi, nu suntem oare alcătuiți din două părți, din suflet și din trup? Pentru ce nu avem tot atâta grijă de amândouă, ci de trup ne străduim să-i dăm tot felul de îngrijiri, dăm bani la doctori, îl căutăm cu multă grijă, îl îmbrăcăm cu haine luxoase, îl hrănim mai mult decât îi trebuie, vrem să fie mereu odihnit și să nu fie supărat de nicio boală, iar de se întâmplă să sufere puțin, facem totul ca să-l însănătoșim? Așa ne purtăm cu trupul, partea cea de mai puțin preț! Că te întreb: este la fel sufletul cu trupul? Iar dacă vrei să vezi deosebirea dintre ele, uită-te că niciun preț nu are trupul când este părăsit de suflet! Când ai deci de trup atâta grijă, pentru care pricină disprețuiești atât de mult grija pe care trebuie să o ai pentru suflet? Pentru ce nu-i dai hrana potrivită, adică învățătura Dumnezeieștilor Scripturi? Pentru ce nu pui doctoriile cele potrivite pe rănile lui, pe buboaiele care-i distrug tăria și-i curmă îndrăznirea? Pentru ce suferi să-l vezi topit de foame, stricat de bube? Pentru ce-l lași pradă, ca unor câini, ca să spun așa, gândurilor rele și pline de rușine, ca să-l mistuie și să-i ia toată tăria lui? Pentru ce nu ne îngrijim de suflet, care-i imaterial și netrupesc, așa cum avem grijă de trupul cel văzut, când grija de suflet nu-i numai lesnicioasă și ușoară, dar și fără cheltuială și fără oboseală? Când este vorba de grija de trup și de bolile trupești, facem mari cheltuieli de bani; o parte din bani îi cheltuim cu doctorii, iar altă parte o cheltuim pentru altă îngrijire: cu hrana, cu îmbrăcămintea; și nu mai spun că o mare parte dintre oameni, cu lipsă de măsură, cheltuiesc pe acestea mai mult decât le trebuie. Sufletul nu cere atâta cheltuială; ci, dacă vrei, după cum trupului îi dai hrană în fiecare zi, cheltuind bani, dă-i și sufletului! Nu-l lăsa să piară de foame, dă-i și lui hrana potrivită: citirea Scripturilor și auzirea cuvântărilor duhovnicești”[2]

 

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre citirea Sfintei Scripturi, Editura Cuvântul Vieții, 2016, pp.44-45

 

[1] Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXI-a la Facere”, VI, în: Scrieri I…, p. 254.

[2] Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXI-a la Facere”, VI, în: Scrieri I…, p. 255

S-ar putea să vă placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *