3 Mânăstiri, 2 insule și un continent – Aegina, Aevia și Nea Makri

Un pelerinaj într-o săptămână. Un vis și o împlinire într-o secundă în care timpul material al existenței noastre s-a dilatat și s-a comprimat într-o fărâmă de timp de la mare la mic, de la zile în șir la clipe de suflet. Momente de nemurire alături de Sfinții cei vindecători, cei tămăduitori, cei catartici ai cărărilor noastre lumești.

(Material realizat de Cristiana Chioncel)

Aegina. Mânăstirea Sfântului Nectarie

Am început periplul nostru, cu binecuvântare evident. Și primul popas a fost în insula Aegina. La Sfântul Nectarie – Dragul, bunul și minunatul Sfânt Nectarie despre care v-am scris mai demult un material mai amplu, numind Mânăstirea lui – Raiul Pe pământ http://viatacurata.com/raiul-pe-pamant-ca-testament-al-sfantului-nectarie/.

Voi povesti în cele ce urmează despre Mânăstirea Sfânta Treime din insula Aegina, Mânăstire ce are ca al doilea hram și cinstirea ocrotitorului și binefăcătorului ei Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul. Mănăstirea de sus a fost construită pe ruinele unei mânăstiri bizantine mai vechi. Însuși Sfantul Nectarie, protectorul insulei Aegina, a ajutat la ridicarea acestei mânăstiri între anii 1904-1910. A fost sfințită în anul 1907 chiar de Sfântul Nectarie purtând hramul Sfânta Treime. De atunci a fost lăcaș de închinăciune pentru o obște de maici călăuzite duhovnicește de însuși Sfântul Nectarie, până la moartea sa în anul 1920. Și astăzi mănăstirea respectă tradiția și regulile ascetice ale vechilor așezăminte monahale, în incintă fiind prohibit consumul de carne, ouă și lactate. Biserica din vale, cunoscută sub numele de Catedrala Sfântului Nectarie a fost construită mulți ani după moartea Sfântului, spre a adăposti o parte din moaștele sale făcătoare de minuni și este considerată cea mai mare biserică ortodoxă din sudul Europei. Sfântul Nectarie considera că locul mânăstirii este un loc deja sfințit prin rugăciunile Sfintei Anastasia care se nevoise aici în secolul al IX-lea.

Pinul și umbra lui

Înmormântarea Sfântului Nectarie s-a făcut lângă pinul pe care el însuși l-a îngrijit în mod deosebit. Acest pin a fost plantat de o monahie care se afla în acest loc înainte de a veni Sfântul Nectarie. În momentul în care dânsa l-a plantat, a auzit o voce din ceruri care i-a spus „Lasă un loc”. Ea a ascultat și l-a plantat ceva mai departe fără să înțeleagă însă sensul celor auzite. Mai târziu, întâmplarea a căpătat sens și explicație, întrucât acum sub umbra acelui pin se află mormântul Sfântului Nectarie.

Moaștele Sfântului

În 1921 când Seminarul Teologic din Atena, supranumit Scoala Rizario dorea să-și cinstească directorul s-a comandat o placă de marmură , frumos sculptată, pentru a-i acoperi mormântul. Așa s-a deschis mormântul. Mare minune s-a petrecut atunci! Toți cei care erau de față au văzut trupul sfântului intact și de pe chipul lui curgând mir. Moaștele s-au păstrat într-o cameră până când au putut fi repuse în mormântul de marmură proaspăt pregătit. Întreaga Mânăstire s-a umplut de buna și sfânta mireasmă. În 1924 mormântul a fost deschis din nou, de această dată în prezența Arhiepiscopului Atenei. Toți cei prezenți au confirmat pe deplin toate semnele sfințenie: moaștele sfântului Nectarie erau întregi, nestricate și înmiresmate. Abia în 1953 pe data de 3 septembrie moaștele sale au fost scoase definitiv din mormânt. Trupul sfântului Nectarie a rămas ani la rândul întreg, complet nestricat. Apoi, sfintele lui moaște au căpătat o ultimă înfățișare, aceea de oseminte pentru a putea fi împărțite ușor părticele din ele în toată lumea.

Nea Makri. Mânăstirea Sfântului Efrem

Al doilea popas l-am făcut după ce ne-am întors cu ferry din Aegina în Pireu și am pornit-o de dimineață spre Nea Makri, o localitate relativ aproape de Atena – cam 40 de km nord – est.

Acolo, la Mânăstirea cunoscută și sub numele de Sfânta Mânăstire a Buneivestiri, ne așteaptă întregi și cu o mireasmă absolut unică moaștele Sfântului Efrem cel Nou Marele Mucenic și Făcător de minuni http://viatacurata.com/viata-sfantului-efrem-cel-nou/.

Mai multe despre Muntele Neprihăniților puteți citi aici http://viatacurata.com/pe-urmele-sfantului-efrem-cel-nou/.

Biserica este mică, caldă și înmiresmată de moaștele Sfântului. În stânga, este amplasată o capelă unde tot timpul veghează o candelă mormântul sfântului Efrem cel Nou, iar în partea dreapta, se află moaștele întregi ale sfântului.

Aivia – verde cât vezi cu ochii

Am pornit direct din Nea Makri spre Aivia, neluând ferry, ci traversând podul din Chalkida.  Când am ajuns, am fost uimită. După ce am trecut de agitația specifică târgurilor de duminică, care domnește chiar la poalele Aiviei, pe măsură ce am urcat, am înțeles-o cu adevărat. O insulă aparte, cameleonică în felul ei, care m-a cucerit treptat, ca o iubire plină de respect și cucernicie. Un miraj diferit față de cel aprins de vecina ei Aegina pe care am îndrăgit-o pe loc, din prima secundă și de la primul pas pe limanul ei. Aevia m-a convins după ce am pătruns în pădurile ei interminabile, pe drumurile ei șerpuitoare, în munții ei ascunși de civilizație.

Mânăstirea Sfântului Ioan Rusul

Ajungem în Prokopi, în nordul insulei, acolo unde se înalță semeață și ordonată Mânăstirea Sfântul Ioan Rusul.  Mii de pelerini poposesc să se închine lângă Moaștele Sfântului Ioan Rusul http://viatacurata.com/sinaxar/sfantul-ioan-rusul-marturisitorul-si-facatorul-de-minuni/, mai ales în data de 27 mai, ziua prăznuirii sale.

Mânăstirea strălucește prin însăși racla sfântului Ioan Rusul, amplasată în stânga bisericii. Chipul sfântului, acoperit cu o mască din aur, degajă oricui îl privește dragoste întru Hristos și smerenie veșnică. Capul puţin plecat şi întors către altar pare să caute şi acum către acelaşi Domn Iisus, îndemnându-ne să urmăm Calea arătată. Crinii ce împodobesc icoana nu par să se ofilească vreodată, iar mireasma este neobișnuită și foarte puternică. Nu departe se zăreşte bastonul lăsat ca mărturie de femeia gârbovă vindecată la racla sfântului.

Descoperirea sfintelor moaşte

Moaștele Sfântului Ioan Rusul au fost descoperite de asemenea printr-un vis revelatoriu pe care l-a avut preotul sfântului, care sâmbătă de sâmbătă îl asculta cum își povestea suferințele trăite. Același preot îl împărtășea duminica cu Sfintele Taine. În noiembrie 1733, la 3 ani de la moartea sa, bătrânul preot l-a văzut în vis pe Sfântul Ioan. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, aşa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ şi să-l aibă ca binecuvântare veşnică a lui Dumnezeu. După şovăielile preotului, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creştinii au deschis mormântul şi o, minune! – trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească şi evlavie l-au ridicat şi l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obişnuia să privegheze fericitul Ioan.

În anul 1832, într-o bătălie dintre sultanul Mahmud al doilea şi Ibrahim al Egiptului, Osman Paşa, trecând prin Procopie – ca trimis al sultanului, a aruncat în foc sfintele moaşte, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creştini. Văzând însă trupul Sfântului mişcându-se în mijlocul flăcărilor ca şi cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziţi, lăsând ceea ce jefuiseră din biserică şi povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creştinii au împrăştiat cărbunii şi cenuşa şi au găsit trupul sfântului întreg; nu păţise nimic, era tot mlădios şi înmiresmat ca şi mai înainte.

I-a rămas numai o negreală de la jar şi de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.  După anul 1922 când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiţi să plece, luând cu ei sfintele moaşte, odoarele bisericii şi puţine lucruri personale. După multe peregrinări, moaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Aevia, în actualul oraş Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcţie s-a terminat în anul 1951 şi care adăposteşte astăzi racla cu moaștele sfântului Ioan Rusul.

 

 

 

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.