Biserica Drăgănescu  – Pictura din suflet

Am colindat într-o dimineață geroasă a lui Februarie drumul spre Biserica Drăgănescu. Am ajuns într-o luni, pe puntea dintre liniște și încremenire. Nu era nici țipenie de om. Am sunat-o pe doamna tânără care are grijă de biserică și de oamenii care vin adesea în pelerinaj (era numărul de telefon notat pe ușă) și până a venit am contemplat confuzia totală dintre timp și spațiu, acolo unde locul, pomii și iarba, proaspăt ieșită la răsărit din zapadă, se dizolvau de-a binelea în clepsidra orelor, secundelor, veșniciei pe care am uitat-o s-o notez ca fiind momentul sosirii mele. Pe scurt…nu știu când și cum s-a scurs timpul observării și admirației mele smerite.

(Material realizat de Cristiana Chioncel)

Ce poți vedea la acea pictură? La acei pereți care trăiesc eternitatea sub forma emoțiilor pe care le incumbă nouă, privitorilor? Culori? Subiect? Viața lor? Nu știu să spun exact ce anume poți vedea, dar știu că te copleștește sub forma Duhului Sfânt pe care acolo îl vezi ca pe o icoană, sub forma Harului pe care îl simți mai puternic ca în alte biserici.

Despre Biserică

Ridicată în 1870, pe malul lacului de acumulare de pe râul Argeș, în satul Drăgănescu din județul Giurgiu, Biserica Sfântul Nicolae, pictată de părintele Arsenie Boca te întâmpină altfel. Se spune că ar fi Biserica Profețiilor sale. O parte din viitorul pictat acolo, viitor pe care nu l-a spus nicicând, ci iată l-a ascuns între zidurile acestei biserici, a devenit între timp trecut.

Hai să amintim câteva dintre prorocirile sale:  moartea soților Ceaușescu, avertizându-i de cumplitul lor destin, desi Elena Ceaușescu n-a vrut defel să țină seama de cele ce i s-au transmis. Atentatul asupra turnurilor gemene din New York, este și el prezent acolo.  Pe un perete al bisericii se pot vedea turnurile gemene, în flăcări. Explozii. Soarele cuprins de neguri. Cetatea de zgârie nori acoperită de praf, de fum, de jale. Cea mai puternică dintre previziuni este cea a propriei morți. În fresca reprezentându-l pe Sfântul Ștefan cel Nou, cu viața și pătimirile lui, părintele Arsenie Boca avea să fixeze o dată. Data morții sale, aceeași cu data martiriului Sfântului Ștefan, cel care plătise cu viața îndrăzneala de a-și fi transformat temnița în mănăstire: 28 noiembrie.

În partea stângă a naosului este reprezentată în aceeaşi scenă lumea cu păcatele ei, cu războiul duhovnicesc al omului, în sfere colorate fiind scrise multele ispite, fiind cunoscut sub numele de războiul nevăzut. În partea de sus, împărăţia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din această biserică este însă învierea, în care trupul Mântuitorului Iisus Hristos apare redat cu multă fineţe, în fundal apărând conturul crucii, ştiut fiind că nu se poate înviere fără Cruce. „Cred că este unică această icoană„, spune părintele Răzvan Petcu, preot paroh al bisericii.

O altă scenă inspirată din viaţa modernă ilustrează celebra chemare la cină: îngerul Domnului îl cheamă pe om la Cina de Sus, dar el, aşezat confortabil în fotoliu, înconjurat de lux şi descoperirile tehnicii, îi spune acestuia, prin telefon, că are de „rotunjit ţarina”, adică de stăpânit Pământul, de încercat milioanele de cai putere ale rachetelor, de căutat case în alte lumi galactice… (înțelege-mă că nu am cum să particip) …”avem alte preocupări„, este scris undeva pe perete.

DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA De parcă ar mai fi nevoie de prezentare…

Intrat în monahism la Sâmbăta de Sus în 1940, părintele Arsenie a fost arestat şi torturat de Securitate în 1948 sub acuzaţia de legături cu legionarii, lucru pe care l-a negat întotdeauna. A fost mutat la Prislop, iar în 1951 a fost din nou arestat de Securitate, apoi trimis la Canal şi la Ocnele Mari.

În 1959 mănăstirea Prislop a fost desfiinţată, iar părintele, după o vreme de pribegie, a fost primit pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor.

Pensionat în 1968, părintele s-a stabilit în satul Drăgănescu pentru a picta biserica, ceea ce a făcut cu multă răbdare până în primăvara anului 1989. După aceasta s-a retras la mănăstirea Sinaia, unde, în acea toamnă, a şi trecut la cele veşnice.

 

 

S-ar putea să vă placă și...

Un răspuns

  1. Flora Dabu spune:

    Paca voua! Ma numesc Florentina si as dori sa va trimet o rugaciune pe care am scris–o catre Parentela Arsenie in 30 noi 2020, din dorinta de a comunica direct, vazand dificultatea intampinata in a gasi rugaciuni sau acatistul Sf Parinte. Doresc ca si altii sa o poata folosi.

    Sfinte Arsenie Boca, ucenicul cel iubit al Lui Hristos, cel nascut in pamantul Romaniei si binecuvantat inainte de nastere, care luminezi cu sfaturi bune pe toti cei care cer ajutorul tau, miluieste–ne!
    Tu, cel sfintit cu haul Sf Duh si mucenic in temnite, primeste rugaciunile noastre cele putine si sarace si mijloceste catre Dumnezeu pentru toti crestinii care vin si cer ajutorul tau! Ne apara si ne indruma pe noi cu harul tau si cu sfaturile tale bune in tot locul si in tot ceasul; protejaza si apara Manastirile pe care le-ai inviat si primeste de la noi cantare de multumire, de la cei ce zicem: bucura-te preafericite Parinte, preaintelepte Arsenie Boca! Amin!

    Sper sa fie de folos si altora. Pace voua si Sanatate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *