Sfinții Mucenici Fausta Fecioara, Evilasie, Maxim și cei împreună cu dânșii

Întru această lună, ziua a șasea Sfinții Mucenici Fausta Fecioara, Evilasie, Maxim și cei împreună cu dânșii

În zilele păgânului Maximian era o fecioară, anume Fausta, crescută în cetatea Cizic din părinți credincioși și bogați. Aceasta, după moartea părinților ei s-a făcut mireasă a lui Hristos, petrecând vremea în post și rugăciuni și în citirea dumnezeieștilor cărți.

Trimițând împăratul pe un slujitor idolesc, anume Evilasie în Cizic care a început s-o chinuie pentru că nu se închina idolilor. Fiind păzită fecioara cu darul lui Dumnezeu, acela a fost câștigat pentru Hristos, aflând tot adevărul despre dreapta credință.

Eparhul lui Maximian, un anume Maxim a fost trimis la Cizic ca să-l pedepsească pe Evilasie, lucru care l-a și îndeplinit, pentru că a dat la chinuri pe cel ce se făcuse creștin prin Fausta . Apoi, Maxim a chinuit-o și pe fecioara Fausta, slobozind asupra ei o leoaică și alte fiare, însă sfânta a rămas nevătămată. După aceasta, un ostaș, anume Evsevie a cerut eparhului s-o chinuiască el pe fecioară, lucru pe care la și făcut.

Văzând Maxim eparhul răbdarea sfinților, s-a făcut și acesta creștin. Prin urmarea, s-a format o treime de mucenici care a pătimit pentru Hristos și așa și-au dat sufletele, mutându-se la lăcașurile cele cerești.

Tot în această zi, Pătimirea Sfintei Mucenițe Doroteia și a celor împreună cu dânsa

În părțile Capadociei, în cetatea Cezareei se afla o fecioară, anume Doroteia, care slujea în toate zilele lui Dumnezeu, cu smerenie și blândețe, cu postire și rugându-se neîncetat.

Vestea despre această fecioară a ajuns și la Saprichie, ighemonul care a venit în Cezareea și prinzând-o pe Doroteia o îndemna ca să aducă jertfă idolilor.

Însă, fecioara Doroteia i-a răspuns că ea îi slujește numai lui Hristos, Fiului lui Dumnezeu. Mai înainte de a fi chinuită, fecioara a fost dată pe mâinile a două femei, Hristina și Calista, care fuseseră creștine și care se lepădaseră de Hristos, din pricina muncilor, ca s-o întoarcă și pe Doroteia la slujirea idolească.

Dar, fericita Doroteia a reușit cu ajutorul lui Dumnezeu să le întoarcă pe cele două femei din nou la Hristos, care fiind aduse înaintea ighemonului și-au luat sfârșitul mucenicește.

Mai la urmă, după ce fecioara a mai pătimit și alte munci chinuitoare de la igemon, a fost dată la tăierea cu sabia. Deci, fiind dusă spre locul de execuție, un anume scolastic, Teofil a cerut în batjocură sfintei să-i trimită și lui mere și flori din raiul Mirelui Hristos. Rugându-se Doroteia lui Hristos, îngerul Domnului a stat înaintea ei în chip de prunc mic, aducând într-o basma trei mere preafrumoase și trei flori de trandafir roșii care i-au fost date lui Teofil și acesta văzându-le a strigat că: ,,Hristos este adevăratul Dumnezeu.”

Deci, și fericitul Teofil a fost dat la multe chinuri pentru că a mărturisit pe Hristos și așa a luat și el sfârșitul prin sabie, iar acum se veselește în Împărăția lui Hristos.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iulian, din cetatea Emesei

Acesta, din tinerețile lui tămăduia bolile cele trupești ale oamenilor, dar și pe cele sufletești ale acelora, pe care îi învăța să creadă în Hristos.

Fiind prinși Sfinții Mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul a căror pomenire se face pe 29 ianuarie, și ducându-i spre mâncare fiarelor în temniță, Iulian a alergat la aceștia sărutându-i și rugându-i să nu se înfricoșeze de moarte pentru Domnul. Atunci, l-au prins și pe Iulian și chinuindu-l pe acesta, astfel și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe Marta și Maria și fratele lor, Licarion

Sfintele Mucenițe Marta și Maria și fratele lor Licarion au trăit în părțile Asiei, în vremea prigoanelor. Mărturisind sfintele fecioare că sunt creștine, precum și fratele lor, copilul Licarion spunând că este creștin au fost spânzurați pe cruci și străpunși cu sabia, și așa și-au dat duhul în mâinile Domnului

   Tot în această zi, Cuviosul  Vucol, episcopul Smirnei

Acesta a fost hirotonit de Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, care l-a pus episcop și păstor al turmei cuvântătoare din Smirna.

Deci, păstorind el bine oile sale și aducând pe mulți de la închinarea idolească la Hristos a lăsat ca urmaș pe Policarp, apoi s-a mutat la lăcașurile cele veșnice.

   Tot în această zi, Sfântul Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului

Acesta s-a născut în anul 810 într-o familie de mare neam din Constantinopol și a fost înzestrat de Dumnezeu cu multă ținere de minte, ajungând cel mai învățat om al acelor vremuri.

Fotie a fost ales partiarh în locul lui Ignatie, fiind ridicat fără voia lui din treapta de mirean la cea mai înaltă treaptă arhierească.

Atunci, papa Nicolae I și-a pus în gând să pună sub ascultarea lui patriarhia Constantinopolului încercând să-l facă și pe Fotie să i se supună.  Însă marele Fotie s-a opus acestui lucru, iar papa mâniindu-se la dat spre ocară, la care înțeleptul Fotie nu i-a răspuns.

Trecând prin multe prigoniri sfântul, căci a oprit de la Sfânta Împărtășanie pe împăratul Vasile Macedoneanul care-l ucisese pe împăratul Mihail și care l-a dat jos din scaun, punând în locul lui pe Ignatie, care fusese înaintea lui.

Însă, răbdarea sfântului a fost răsplătită, pentru că a fost din nou înscăunat patriarh al Constantinopolului și dascăl al fiilor împăratului Vasile.

După moartea lui Vasile împăratul, Fotie a fost izgonit din nou din scaun de către Leon, fiul aceluia. Apoi, ajungând la 88 de ani s-a săvărșit în pace întru Domnul.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru