Vieți de iconari – Sfântul Cuvios Adrian al Pashehoniei

Pe 5 martie îl vom pomeni pe Sfântul Cuvios Adrian al Pashehoniei[1] . Sfântul Cuvios Adrian s-a născut la Rostov, la sfârșitul secolului al XV-lea, în familia creștinilor Grigorie și Irina. A intrat în obștea Mănăstirii Sfântului Cuvios Corneliu[2] din Komel (†19 mai 1537), unde a primit tunderea în monahism. În obștea mănăstirii se aflau și constructori și iconografi, biserica mănăstirii fiind construită și pictată chiar de către aceștia. Sfântul Cuvios Adrian a învățat arta pictării icoanelor de la monahii iconografi de aici.

După adormirea Cuviosului Corneliu din Komel, în sufletul Cuviosului Adrian s-a aprins dorința de a pleca în pustie și a înființa o mănăstire închinată Maicii Domnului. În chip minunat, Domnul l-a ajutat să împlinească acest lucru. În biserica mănăstirii, Cuviosul Adrian a văzut un bătrân care se ruga stăruitor. Surprins de chipul duhovnicesc al acestuia, cuviosul l-a invitat la el în chilie unde au început să vorbească despre viața duhovnicească. Atunci bătrânul a descoperit dorința inimii Cuviosului Adrian de a se retrage în pustie și i-a spus ca știa un loc potrivit pentru aceasta. Cunoscând că bătrânul cel duhovnicesc are harisma străvederii, Cuviosul Adrian a mers la starețul mănăstirii, Cuviosul Lavrentie (†16 mai 1548)[3], și i-a cerut binecuvântarea de a se retrage în pustie. Amintindu-și de cuvântul Cuviosului Corneliu care spunea că oricărui monah care vrea să se retragă în pustie să i se îngăduie să facă acest lucru, Cuviosul Lavrentie i-a dat binecuvântarea sa. La data de 13 septembrie 1539, Cuviosul Adrian, împreună cu ucenicul său, monahul Leonid, și cuviosul bătrân au plecat în pădurile sălbatice ale Pashehoniei. Atunci când au ajuns la un loc pe malul râului Votha, bătrânul s-a făcut nevăzut, făcând cunoscut, în acest fel, celor doi, că acela este locul viitoarei mănăstiri. Cuviosul Adrian a însemnat locul acela așezând într-un stejar bătrân icoana Adormirii Maicii Domnului pictată chiar de el, icoană pe care o adusese cu sine din Mănăstirea Komel.

După trei ani de rugăciune și viețuire în pustnicie, cei doi au mers la Moscova pentru a cere binecuvântarea Mitropolitului Macarie pentru întemeierea mănăstirii și ridicarea unei biserici închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului. Mitropolitul Macarie i-a binecuvântat și l-a hirotonit pe Cuviosul Adrian ieromonah, rânduindu-l stareț al noii mănăstiri. Întors de la Moscova cu suficiente ajutoare, la 31 mai 1543, Cuviosul Adrian a început construcția bisericii din lemn a mănăstirii și a chiliilor[4]. Pictura bisericii și icoanele au fost zugrăvite chiar de către Cuviosul Adrian. Întotdeauna înainte a picta, cuviosul se retrăgea în singurătate, în pădure, iar după ce petrecea un timp în rugăciune se întorcea în chilia sa și începea lucrul, rugându-se în continuare. Activitatea de iconar a Cuviosului Adrian este menționată în Erminia de la Klițovo[5]

Cuviosul Adrian a păstrat în mănăstirea sa rânduiala Cuviosului Corneliu din Komel[6] care presupunea trăirea unei vieți ascetice aspre, cultivarea virtuților și despătimirea fraților mănăstirii, mare parte din timp fiind dedicat rugăciunii în cadrul slujbelor bisericești și celei de la chilie, precum și citirii Sfintelor Scripturi. În interiorul mănăstirii accesul femei­lor era interzis, astfel încât mănăstirii i se mai spunea și Athosul Nordului.

După șase ani de împreună nevoință, bătrânul Leonid a trecut la Domnul, fiind înmormântat lângă biserica de lemn a mănăstirii. În tot acest timp, tot mai mulți frați au venit să viețuiască în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din pădurile Pashehoniei, atrași de viața duhovnicească a mănăstirii. Deoarece obștea crescuse, astfel încât chiliile și biserica deveniseră neîncăpătoare, au fost construite noi chilii și s-au făcut planuri pentru construcția unei noi biserici, din piatră.

În timpul postului Sfintelor Paști, în data de 5 martie 1550, ajunul pome­nirii Sfinților 42 de mucenici din Amoreea, localnicii satului Belâi, aflat din apropierea mănăstirii, se înarmează și atacă mănăstirea. După ce fură banii strânși pentru zidirea noii biserici și toate odoarele de preț ale mănăstirii, îl prind pe Cuviosul Adrian, îl torturează și îl omoară sufocându-l. Tot atunci, mulți dintre părinții mănăstirii sunt bătuți, torturați și omorâți. Trupul Cuviosului Adrian este aruncat într-un râu, între satele Belâi și Șigorșa. În dimineața următoare, niște localnici binecredincioși găsesc trupul neînsufle­țit al cuviosului și îl îngroapă sub pardoseala unei biserici părăsite, închinate Sfântului Proroc Ilie, iar la mormânt plantează un scoruș. Pe acest loc, în anul 1612, a fost construită o mănăstire și o nouă biserică de piatră, cu hramul Sfântul Proroc Ilie și Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfintele moaște ale Cuviosului Adrian au fost descoperite pe 19 noiembrie 1626 și au fost așezate spre închi­nare, într-o raclă deschisă, în biserica Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Pashehonia, la 17 decembrie 1626, unde au săvârșit multe minuni. Cu această ocazie a fost alcătuită slujba Cuviosului Adrian al Pashehoniei și a fost stabilită data de prăznuire 5 martie, ziua trecerii sale la cele veșnice.

[1] Pashehonia se află în regiunea Iaroslav, Rusia Centrală

[2] Sfântul Cuvios Corneliu s-a retras în pădurea Komel în anul 1497. Atrași de viața duhovnicească și faima sfântului, mai mulți monahi s-au adunat în jurul chiliei lui. În anul 1501, au construit o biserică de lemn închinată praznicului Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, iar Cuviosul Corneliu a fost hirotonit ieromonah. Deoarece obștea mănăstirii crescuse, în anul 1512 a fost construită o nouă biserică din piatră

[3] Cuviosul Lavrentie a urmat Cuviosului Corneliu din Komel la stăreția mănăstirii, din anul 1538, până în anul 1548.

[4] Biserica din lemn a dăinuit până în anul 1718, când a fost mistuită de foc. Pe locul ei a fost construită o nouă biserică, din piatră. În anul 1928, mănăstirea a fost închisă și transformată în colhoz de puterea comunistă. În anul 2000, mănăstirea a fost redeschisă și au început lucrările de restaurare a ei.

5 Oraș situat în regiunea Briansk, în centrul Rusiei la sud-vest de Moscova, la granița cu Ucraina și Belarus. Aici a existat o școală de pictură.

6 Rânduiala Sfântului Corneliu este cea de-a treia rânduială de viețuire monahală scrisă de sfinți ruși. În alcătuirea ei, Sfântul Corneliu din Komel s-a bazat pe rânduielile anterioare, Rânduiala Sfântului Iosif de Volokolamsk și cea a Sfântului Nil Sorski. Vezi N. Borisov, „The Obnora Road. A Historical Essay”, The Journal of the Moscow Patriarchate, 1993, 3 (sursa online: http://en.mitropolia.md/the-obnora-road-a-historical-essay/).

Sursa: diac. Dan Cozea, Viețile sfinților iconari, Editura Cuvântul Vieții, Bucuresti, 2018, pp.79-85