Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, Patriarhul Constantinopolului

Luna Ianuarie, ziua a douăzeci și cincea, Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, Patriarhul Constantinopolului

Patria Sfântului Grigorie a fost cetatea Nazianz și a avut părinți de neam bun și cinstiți, anume tatăl avea același nume Grigorie, iar pe maica lui o chema Nona, care l-a și adus pe bărbatul ei la creștinătate cu ajutorul lui Dumnezeu. Tatăl lui atât de mult a sporit în credință și în fapte bune, încât mai pe urmă a fost ales și episcope al scaunului din cetatea Nazianz.

Tânărul Grigorie a crescut cu înțelepciunea, încât i-a întrecut pe cei mai vârstnici decât el, fiind făgăduit de maica sa mai înainte de zămislire la slujba Domnului. El a mers la Atena, de unde s-a îmbogățit în învățătura cea din afară, acolo ajungând și Sfântul Vasile, cu care a legat o adevărată prietenie, ajungând ca frații, împreună viețuind și având aceleași obiceiuri, covârșind și pe dascălii lor.

Nu după multă vreme, întorcându-se la tatăl său, acesta l-a sfințit preot cu sila, încă vroia și episcope să-l facă, Sfântul Grigorie însă a fugit în taină și s-a dus la mănăstirea Sfântului Vasile din Pont.

Apoi, murind fratele său Chesarie și fiind chemat cu lacrimi de tatăl său, fericitul Grigorie s-a întors la acesta ca să-l ajute, mai ales că acela ajunsese la bătrânețe și pentru a ajuta Biserica care era foarte tulburată de arieni. Deci, Grigorie a fost silit de tatăl său și de marele Vasile să primească sfințirea arhierească, fiind pus episcop al cetății Sasimului, o cetate mică între Cezareea și Tiana care era ariană, pentru a potoli dezbinările din Biserică. Însă, ierarhul Grigorie n-a putut ajunge acolo datorită mitropolitului arian Antim al Tianei, așa că s-a dus într-o mănăstire, unde slujea bolnavilor, apoi s-a sălășluit în pustie, la dorita lui liniște.

După trecerea la Domnul a părinților lui, Sfântul Grigorie a fost rugat de marele Vasile și de alți credincioși ca să meargă la Bizanț unde i-a biruit pe ereticii arieni și macedonieni. Astfel, s-a făcut cunoscut tuturor și înțelepciunea lui era slăvită pretutindeni, și-a fost chemat de toată Sfânta Biserică cu un nume nou ,,Teologul’’, adică ,,Cuvântătorul de Dumnezeu’’, asemenea celui mai vechi cuvântător, adică Sfântului și iubitului Ioan, ucenicul Hristos. Așa a ajuns să-i fie încredințat scaunul cetății lui Constantin, ca unui păstor vrednic și ca celui ce multe osteneli avea să sufere pentru Biserica lui Hristos.

Prin urmare, după multe osteneli pentru Dumnezeu, ajungând la adânci bătrâneți, Sfântul Grigorie a trecut la viața cea neîmbătrânită.

Tot în această zi, Sfântul Ierarh Bretanion, Episcop al Tomisului- Dobrogea

Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadocian și s-a dovedit un devotat păstor al turmei lui Hristos și aprig apărător al credinței ortodoxe niceene.

Astfel, venind împăratul arian Valens la Tomis, i-a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii, însă a fost refuzat de acesta. De aceea, a încercat să-l surghinească, însă s-a răzgândit de teamă să nu se răscoale sciții din Dacia Pontică.

Fericitul episcop Bretanion este cel care a răspuns cererii Sfântului Vasile cel Mare de a i se trimite moaștele Sfântului Sava Gotul, martirizat la 12 aprilie 372 scriindu-i o scrisoare arhiepiscopului Capadociei.

Cu puțin înainte de anul 381, Sfântul Ierarh Bretanion și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind cinstit de Biserica Ortodoxă ca sfânt.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru