Preacuviosul Părinte Gheorghe Kapsánis
Preacuviosul Părinte Gheorghe Kapsánis, stareţul Mânăstirii Cuviosului Grigorie (Grigoríou) din Muntele Athos – Despre Sfântul Paisie Aghioritul (I)
sursa foto: www.pemptousia.ro(Material realizat de pr.Cătălin Dobri)
Părintele Gheorghe – un adevărat „vas al Duhului Sfânt”
Preacuviosul Părinte Gheorghe a fost stareţul Mănăstirii Sfântului Grigorie din Muntele Athos între anii 1974 – 2014. S-a născut în Atena din părinţi credincioşi, cu studii superioare. Încă de mic a fost atras de o mare personalitate a Bisericii Elene din acea perioadă, şi anume de Mitropolitul Vasile Atesis, care va contribui la formarea teologică a tânărului atenian. După absolvirea Facultăţii de Teologie din capitala Greciei, va merge în străinătate pentru a urma studii aprofundate în domeniul Teologiei Pastorale. Întors în ţară, va intra în cadrul facultăţii mai sus amintite, secţia Teologie Pastorală şi Drept Canonic, ca asistent al renumitului profesor Konstantin Mouratídis, sub a cărui îndrumare îşi va susţine şi teza de doctorat „Pastoraţia deţinuţilor”. În anul 1972 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Pantelís de către Preafericitul Arhiepiscop Ieronim I al Atenei şi Întregii Elade, urmând ca în scurt timp să fie hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În 1973 este instalat stareţ al Mănăstirii Armás, mănăstire situată la 20 de kilometri de Halkída. În 1974 va părăsi cariera universitară şi va veni în Sfântului Munte. Aici va deveni stareţul Mănăstirii Cuviosului Grigorie, loc în care va păstori timp de patruzeci de ani, până la adormirea sa din data de 8 iunie, 2014.
Marii părinţi duhovniceşti şi sfinţii contemporani, precum Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Stareţul Iosif Vatopedinul îl aveau la mare cinste, şi, de multe ori, îi trimiteau pe monahii începători să meargă să vieţuiască în obştea părintelui Gheorghe.
Dragostea şi smerenia părintelui Gheorghe erau virtuţile care îl caracterizau. Chiar şi atunci când probleme de sănătate au început să-l deranjeze considerabil, nu şi-a pierdut zâmbetul şi dragostea sa faţă de toţi. A rămas în istoria Comunităţii Aghiorite ca un adevărat „vas al Duhului Sfânt”, datorită înaltei măsuri duhovniceşti la care a ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu.
