Aflarea cinstitului cap al slăvitului Proroc Ioan Botezătorul

Întru această lună, ziua a douăzeci și patra Aflarea cinstitului cap al slăvitului Proroc Ioan Botezătorul

Cinstitul cap al Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan fusese luat noaptea din locul în care-l îngropase Irodiada, de Ioana, femeia lui Huza, pe care punându-l într-un vas de lut, iarăși l-a îngropat în muntele Eleonului.

Multă vreme după aceea, un anume monah Inochentie, care cumpărase acel loc, a găsit capul ascuns în pământ în același vas, și-l păstra la sine cu cinste. Venind timpul să se sfârșească din viața de aici, monahul a îngropat capul Sfântului Ioan în același loc, care a rămas pustiit și neștiut de nimeni, vreme de mulți ani.

Ajungând împărat marele Constantin, au venit doi monahi de la răsărit ca să se închine la sfintele locuri. Unuia dintre aceștia i s-a arătat în vedenie Botezătorul Ioan, pe care necrezând-o, au fost mustrați de sfânt, de aceea, au făcut ce li s-a spus și așa au găsit capul Înaintemergătorului.

Mai apoi, cei doi monahi leneși au dat capul sfântului unui om sărac, cu meșteșugul olar, pe care luându-l acela l-a dus la casa lui și așa avea grijă de el, tămâindu-l în toate zilele și aprinzându-i lumânări. Înainte de a muri, olarul a pus capul sfântului într-un sicriu și l-a pecetluit, apoi l-a încredințat surorii sale și așa trecând prin multe mâini, a ajuns la un monah, anume Eustatie, care era vătămat de arianism. Acesta fiind izgonit din peștera în care viețuia, a îngropat capul sfântului în acel loc, unde s-au sălășluit mai apoi, câțiva monahi îmbunătățiți, care însă nu știau de comoara ascunsă în pământ.

Trecând mulți ani, arhimandritul acelei mănăstiri de lângă peștera Emesei, un anume Marcel, bărbat îmbunătățit a aflat capul Botezătorului, pe care tăinându-l o vreme, a spus episcopului care venind cu clerul bisericesc au scos comoara din pământ. Însă, un presbiter pe nume Malh, necrezând, s-a atins cu mâna de vas și i s-a uscat aceasta, rămânând și lipită de vas. Apoi, păstorul făcând rugăciune către Dumnezeu, preotul Malh a putut să-și dezlipească mâna de vas, iar mai târziu, când s- zidit biserică Sfântului, acela a fost tămăduit de Botezătorul.

Tot în această zi, Cuviosul Erasm din Pecersca

Acest fericit având multe bogății, s-a făcut monah și se îngrijea de înfrumusețarea bisericilor, păzind curăția și sârguindu-se spre faptele cele bune. Iar, înșelătorul  diavol i-a pus în inimă, că era mai bine ca banii să-i fi dat săracilor, de aceea căzu în deznădejde.

Însă, Dumnezeu cel îndurat și drept, i-a dat o boală cumplită, iar a opta zi s-a sculat sănătos, spunând fraților că i s-a mai dat vreme de pocăință. Însă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, venind la cuvios, i-a spus că după trei zile se va muta la cele veșnice, pentru că a împodobit biserica ei și a gătit-o cu icoane.

Astfel, cuviosul Erasm s-a dus către Domnul, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru