Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei

Întru această lună, ziua a douăzeci și treia Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, care a pătimit în anii de la Hristos 143

Fericitul Policarp a fost născut de mama sa, Teodora în temniță, unde era închisă împreună cu soțul ei, Pangratie pentru faptul că erau creștini. Acolo, a venit îngerul Domnului și l-a luat pe prunc, ducându-l la o femeie creștină, care era și foarte bogată, anume Calista, pentru că părinții lui urmau să fie omorâți.

Femeia care l-a crescut pe prunc, l-a botezat Pangratie, după numele tatălui său, copilul sârguindu-se a avea dragoste pentru toți, înfrânare și înțelepciune, iubind cu osârdie milostenia, de aceea s-a numit și Policarp.

Atât de mult era milostiv copilul, că o dată a dat săracilor tot din hambarul Calistei, încât aceasta se uia la el cu o căutătură sălbatică. Iar, micuțul Pangratie, făcând rugăciune la Dumnezeu, îndată s-au umplut hambarele, încât femeia de bucurie i-a schimbat numele în Policarp.

În vremea aceea, propovăduia Evanghelia, slăvitul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, deci a mers și tânărul Policarp, care ajunsese la vârsta de 20 de ani, după acela, binevestind pe Hristos din țară în țară.

Fiind, mai apoi, Sfântul Ioan surghiunit în Patmos, mai înainte a hirotonit pe Vucol, ca arhiereu al Smirnei, dându-i ca ajutor pe Sfântul Policarp. La moartea Sfântului Vucol, acesta l-a pus pe Sfântul Policarp păstor peste oile cele cuvântătoare, pentru care s-a și ostenit suferind multe dureri și făcând multe minuni.

De asemenea, Sfântul Policarp se îngrjea de mântuirea sufletelor oamenilor, vindecând atât bolile sufletești, cât și pe cele trupești, scriind și epistola către Filipeni, în care propovăduiește credința și adevărul.

După ceva vreme, începând prigoana în Asia, Sfântul Policarp a sfârșit mucenicește, pentru că, deși era înaintat în vârstă, el le-a întins masă celor care au venit să-l prindă.

Astfel, Sfântul Policarp s-a săvârșit prin foc, care însă nu l-a atins nicidecum, apoi cu o suliță a fost împuns și așa s-a mutat la Hristos pe care l-a iubit din pruncie.

Tot în această zi, Sfânta Gorgonia, sora Sfântului Grigorie Teologul

Sfânta Gorgonia, născându-se într-o familie creștină, cu adevărat a urmat faptelor bune ale părinților ei, pentru că, deși a fost măritată de aceștia, ea a întrecut în înțelepciune pe cele vechi, unind nunta cu fapta cea bună a fecioriei. Ea, l-a adus la credința creștină pe bărbatul ei, dar nu numai pe acesta, ci și pe copiii lor i-a făcut roade ale Sfântului Duh.

Fericita soră a Sfântului Grigorie Teologul era minunată și neasemănată în dreapta credință și în evlavie, ea ajuta ca nimeni altul pe cei săraci și împreună pătimea cu cei aflați în suferințe.

Toate faptele bune le făcea în ascuns, ca să nu le vadă oamenii, ci numai Dumnezeu. Sfânta Gorgonia, din lucrarea diavolului a suferit sfărâmarea mădularelor și a oaselor ei de la o căruță, dar ea n-a alergat la doctori, ci la Dumnezeu care a și tămăduit-o.

Îmbolnăvindu-se sfânta, din nou a alergat la Doctorul cel de obște și iarăși a primit vindecare, asftel a fost viața ei. Fericita dorind moartea, pentru multa ei îndrăzneală pe care o avea către Hristos, a avut o vedenie care îi arăta în ce zi va pleca din lumea de aici, lucru care s-a și petrecut întocmai, adormind cu pace în Domnul.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru

S-ar putea să vă placă și...