Copiii trebuie împărtăşiţi la fiecare Sfântă Liturghie!

Este o rânduială bisericească clară. Copiii trebuie împărtășiți după primirea Sfântului Botez, până la vârsta de șapte ani, la fiecare Sfântă Liturghie!

 (Material realizat de Pr. Lucian Farcaşiu)

          După săvârşirea Tainelor Sfântului Botez şi a Mirungerii, indicaţiile din Molitfelnic precizează că cel nou botezat şi miruns trebuie îndată împărtăşit “cu Sfintele Taine, căci întâmplându-se a se săvârşi din viaţă neîmpărtăşit”, preotul greşeşte de moarte (Molitfelnic, p. 43). Aceasta, întrucât, cel ce a primit Taina Botezului “a murit şi a înviat împreună cu Hristos”, primind “naşterea din nou, din apă şi din duh”, apoi în Taina Mirungerii, primeşte Pecetea Darurilor Sfântului Duh, care îl întăreşte pe cel botezat în noua viaţă pe care o va începe de acum înainte, iar Taina Sfintei Împărtăşanii desăvârşeşte lucrarea acestor două Taine, adică a Botezului şi a Mirungerii, ajutându-l pe cel născut duhovniceşte în apa Botezului să crească şi să se desăvârşească în viaţa cea nouă.

Împărtăşirea celui nou botezat, nu poate rămâne, însă, un act singular, reducând-o doar la ziua în care acesta primeşte Taina Botezului şi a Mirungerii, pentru că viaţa cea nouă în Hristos trebuie sporită, fiind vorba despre o creştere a lui Hristos în fiinţa celui ce a primit această viaţă nouă “în Hristos şi în Biserică”. Este vorba, aşadar, despre o creştere graduală a lui Hristos în noi, “până vom ajunge la starea bărbatului desăvârşit, la vârsta deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13) în noi. Ori, aceasta presupune un proces îndelungat, în care voinţa umană este întărită în efortul ei de săvârşire a binelui de harul lui Dumnezeu, dăruit prin Sfintele Taine, în genera, şi, în mod special, prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei, în care primind Trupul şi Sângele Domnului, ne unim cu Însuşi Hristos, care ia chip în noi.

Tocmai de aceea, în mod stăruitor, constant, copiii trebuie aduşi la Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare, pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, aşa încât ei să poată creşte şi să se poată dezvolta şi duhovniceşte, precum se dezvoltă şi trupeşte, crescând şi întătindu-se, prin hrana pe care o primesc zilnic.

Părinţii şi naşii pruncului nou botezat sunt responsabili pentru creşterea lui, deopotrivă sufletească şi trupească, nepierzând din vedere nicio clipă faptul că, orice făptură umană este formată din două părţi distincte: trup şi suflet, trebuind să le acorde amâdurora aceeaşi atenţie. Aşadar, grija pentru copil trebuie să se manifeste în cele două direcţii: atât către trup, cât şi către suflet. Şi aşa cum nu este suficient să-i dăm copilului hrană pentru creşterea lui trupească o singură dată în viaţă, ci trebuie să facem lucrul acesta în mod constant, de mai multe ori într-o singură zi, tot aşa nu este suficient să-i dăm hrana pentru suflet o singură dată, la Botez, ci trebuie să facem lucrul aceasta mereu, hrănindu-l spre creşterea lui duhovnicească cu trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la fiecare Sfântă Liturghie, în duminici şi sărbători, precum arătam şi la începutul matrialului.

Roadele unei astfel de griji a părinţilor, pentru creşterea copilului, atât duhovnicească, cât şi trupească se vor vedea mai târziu, la adolescenţă şi apoi la maturitate, aşa încât părinţii vor putea constata că efortul şi grija lor n-au fost fără rost, ci au rodit în cuminţenia  dintru sfârşit a celui ce s-a făcut prin Botez făptură nouă în Hristos.

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.