Rânduiala bisericească la sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul din 29 august are o rânduială mai specială, deosebită de a multor alte sărbători din cursul anului bisericesc, în ceea ce priveşte rânduiala mesei din ziua sărbătorii.

(Material realizat de Pr. Lucian Farcaşiu)

 În general, sărbătorile Sfinţilor de peste an, sunt zile de bucurie pentru creştini şi de mulţumire adusă lui Dumnezeu, că au dobândit un nou mijlocitor în cer pentru sufletul lor. Tocmai în sensul acesta, bucuria sărbătorii se exprimă şi în ceea ce creştinii consumă la masă, fiind dezlegare la toate bucatele, excepţie făcând zilele de miercuri şi vineri sau posturile mari de peste an, dacă sărbătorile sfinţilor cad în aceste zile sau perioade liturgice.

Cu toate acestea, două sărbători din cursul anului liturgic au o rânduială specială de postire, în ziua prăznuirii lor. Acestea sunt: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, fiind zile cu postire, în orice zi a săptămânii ar cădea.

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul are următoarea rânduială de postire, menţionată în Mineiul lunii August, la indicaţiile tipiconale pentru ziua de 29: “Tipicul postului la tăierea cinstitului cap al Înaintemergătorului este aşezat de Sfinţii Părinţi cei de demult … Se cuvine în această zi a ne înfrâna cu post, în cinstea Proorocului ce a pătimit pentru adevăr şi a propovăduit pe Domnul şi celor din iad … Se face dezlegare numai la untdelemn şi la celelalte roduri din feluri de poame şi seminţe şi câte un pahar de vin, cu măsură, întru slava lui Dumnezeu …”. În continuare, se explică în Minei şi motivul pentru care a fost rânduit un astfel de post: “… în tot chipul se cuvine să fim noi în această zi cu întristare şi mâhnire, şi nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viaţa cea înfrânată a sfântului şi pentru vărsarea lui de sânge, cea prin necurată ucidere de către Irod. Căci capul Înaintemergătorului a fost tăiat la ospăţ datorită jocurilor desfrânatei dansatoare şi datorită îmbuibării pântecelui şi junghierii şi vărsării de sânge de diferite vietăţi; iar nouă nu se cuvine a mânca nici una din aceste vietăţi … ca să nu ne arătăm a urma îmbuibărilor lui Irod. Căci cum vom putea cinsti slăvita tăiere a Botezătorului, dacă mâncăm carne, sau alte feluri de mâncări scumpe? Pentru că el, a vieţuit în pustie unde nu numai roduri de poame sau alte legume, ci nici apă, nici iarbă nu era. Şi este dovedit că nici pâine nu mânca, nici masă nu avea. Vin să bem? Însă el niciodată n-a gustat vin, nici alte băuturi lumeşti …  Pentru aceasta, fraţilor, cu sârguinţă să cinstim ziua aceasta, cu rugăciuni şi cu post petrecând în întreaga înţelepciune şi fugind de obiceiul cel prea rău al beţiei”. Explicaţiile din Minei, se încheie astfel: “dacă cineva va fi ţinut de necredinţă şi nu va păzi această hotărâre …, unul ca acela, grele şi vătămătoare întâmplări va pătimi. Iar pe cei ce săvârşesc această nevoinţă a postului, Doamne, binecuvintează-i şi cu rugăciunile Sfântului Înaintemergătorului Tău povăţuieşte-I” (Minei, p. 344-345).