Prieteneşte

Poezie scrisă de Andrei Ciopek

Să-ţi tacă mintea când îţi vine să te lauzi

Să ai mâna legată când îţi vine să te-aplauzi

Să-ţi pui mâna pe ochi când crezi că ţi-s frumoşi

Când te mândreşti cu haina chiar tu să ţi-o descoşi

Când ai talent cu carul să ştii că e poruncă

Să înmulţeşti talantul, pe brânci  să treci la muncă

Şi nu uita să-ţi aminteşti în fiecare seară

Când multe ţi-a dat Domnul multe o să-ţi ceară

Când vrei să fii războinic să lupţi numai cu tine

Iar de străbaţi ogoare să semeni numai bine

De eşti un inginer ori un ţăran pe câmpuri la cosit

Nevoie e de toţi dar tot ce faci să faci desăvârşit

În scopuri nobile să îţi gaseşti mereu acoperire

S-adaugi rugăciune şi-ntreaga ta iubire

Purtând aceste haine nu umbli peticit

Şi-n ceasul cel mai rece vei fi fericit

De strigi în gura mare ce ai facut, ce faci

De crezi că-n marea lumii eşti singurul cârmaci

De crezi că ai vreun merit că ochii tăi sunt verzi

De vezi cu ei doar luxul şi omul nu îl vezi

De iroseşti şi cel mai mic din darul ce ţi-e dat

Eşti prada înşelării pe-un drum plin de păcat

De lupţi mereu cu alţii  doar să fii primul la sosire

Şi tot ce semeni naşte-n oameni doar mâhnire

De-ţi vine apăsat să calci pe seamănul mai mic

De faci lucruri măreţe care n-ajută la nimic

De uiţi a mulţumi Tatălui Ceresc

De uiţi să pui în toate gramul de „iubesc”

Atunci cu haina ta ruptă chiar din soare

Şi ceasul cel mai cald îţi va aduce întristare

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *