Cum sărbătoreau românii praznicul Crăciunului acum sute de ani?

O datorie sfântă a românilor, în trecutul lor istoric, a fost şi păstrarea tradiţiilor de colindat.

               (Material realizat de pr.prof. Mihail – Simion Săsăujan)

Arhidiaconul Pavel din Aleppo, în călătoria sa prin Moldova şi Ţara Românească, între anii 1650-1660, însoţindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei, însemnează:

„Se obişnuieşte ca în seara spre Naşterea lui Hristos, toţi preoţii din diferite târguri, însoţiţi de citeţi şi de corişti, să se adune în grupe, purtând icoane şi să umble toată noaptea, vizitând casele boierilor şi dorindu-le bucurie. Tot aşa făceau şi lăutarii, toboşarii, flauţii şi flueraşii, colindând în cete, toată noaptea dinspre naştere şi în noaptea următoare.
În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă, mitropolitul ridica paharul de vin, făcând oraţii pentru a slăvi pe Dumnezeu şi pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul oraţiilor se continua: veneau la palatul domnesc dascălii şcoalelor cu discipolii lor, care recitau oraţii, întâi în greceşte şi apoi în româneşte…”

Cu secole în urmă, pe la anul 1647, un pastor luteran sas din Transilvania arăta faptul că: „românii spun că de la părinţi şi de la strămoşii lor au moştenit astfel de datini şi de învăţături de urmat, ca tinerii să umble cu colindele în seara de Crăciun şi să cânte româneşte”.

Într-un catavasier, editat în anul 1747, la Râmnic, se poate citi: „Aicea, la sfârşitul cărţii puserăm stihurile ce cântă copiii când umblă cu steaua în seara Naşterii lui Hristos. Şi cetitorule ce vei ceti, să ştii că noi precum le-am găsit aşa le-am tipărit după cum s-a obicinuit a se cânta şi n-am umblat a le schimba”.

Un cunoscut teolog şi istoric german menţiona faptul că: „în casele de la Carpaţi, fiecare locuinţă este o casă a Betleemului, o casă a pâinii, unde se întâlneşte omul în centrul creaţiei, liturghisind la tonul copiilor, liturghia cosmică a prezenţei lui Dumnezeu”.

A fost, acesta, un gând sfânt al credincioşilor români ortodocşi: să păstreze nealterată şi să transmită pe mai departe, tradiţia sfântă în care s-au născut şi care le conferea, peste vremi, identitatea etnică şi confesională.

S-ar putea să vă placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *