Gheronda, cum să-mi fac canonul meu?

La această întrebare ne răspunde Preacuviosul Partenie Aghiopavlitul, egumenul Mânăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos.

                               (Material tradus de pr. Cătălin Dobri)

Când omul începe să se roage, trebuie să-şi adune mintea  şi toate puterile lui. Să-şi închidă, dacă este posibil, ochii, ca să nu fie distraşi de lucrurile dimprejur. Atunci ia şiragul de metanii şi începe să zică rugăciunea, făcând semnul Sfintei Cruci. Apucă un „bob” şi spune rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” O spunem de o sută de ori (câte boabe are şiragul de metanii), după care repetăm […]. Dacă este femeie, poate să spună rugăciunea aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa!”

 

Putem să spunem această rugăciune şi mai încet, şi mai tare, în funcţie de locul în care ne găsim şi de felul în care aflăm odihnă. Fiecare îşi rânduieşte după cum află odihnă mai bine. Desigur, trebuie să nu devenim pietre de poticneală şi să ne audă cel din camera alăturată. Din acest motiv, o vom spune mai încet. Dacă suntem singuri, atunci rânduim cum dorim.

Astfel, fiii mei, să începeţi să spuneţi rugăciunea, care este scurtă, dar cu multă, multă putere. Deoarece, nu există, după cum spune şi Sfântul Ioan Scăraru, „nume mai dulce, decât Numele Iisus Hristos”. Sfântul Ignatie Teoforul afirmă şi el: „Nu există nume mai dulce decât Numele lui Hristos. Şi cum să tăgăduiesc, spunea în timpul martiriului său, Numele lui Iisus Hristos, al Preadulcelui meu Iisus Hristos”. De aceea, se spune că atunci când l-au jupuit fiarele, au rămas numai oasele şi inima lui. I-au deschis inima şi, în chip minunat, au găsit scris cu litere aurii: „Preadulcele Iisus Hristos, Numele cel mai presus de orice nume”.

Acolo unde este pronunţat Numele lui Iisus Hristos, se cutremură locul acela, se cutremură pământul şi demonii se înfricoşează. De aceea ei nu-i lasă pe oameni să se roage, ci numai să zică multe alte lucruri, ca de exemplu despre vânturi şi despre ape. Numai rugăciunea să n-o spună, deoarece această rugăciune îi arde pe demoni şi îi risipeşte. Nu pot să audă Numele lui Dumnezeu. Nu pot să rabde Numele lui Dumnezeu.

De aceea, fiii mei, pe cât puteţi, ziua, noaptea, pe drum, în maşină, în taxi, la masă, oriunde v-aţi afla, puteţi să spuneţi rugăciunea, în afara canonului pe care vi-l va rândui duhovnicul. Întotdeauna putem să ne rugăm, învăţând astfel rugăciunea neîncetată. Atunci omul se umple de Har, deoarece Dumnezeu ne-a dat limba noastră ca să-i cântăm şi să-I înălţăm doxologie. Nu ne-a dat-o că să spunem diferite lucruri care ne rănesc trupul şi sufletul.

Apoi, vom face un şirag de metanii la Maica Domnului, însoţind şi această rugăciune de semnul Sfintei Cruci: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine păcătosul!”[…]. Şi facem astfel până terminăm şiragul de metanii pentru Maica Domnului. Maicii Domnului νε putem ruga şi aşa: „Preasfântă Doamnă de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru mine păcătosul sau păcătoasa!”Doamna Noastră Preasfântă ascultă rugăciunea pentru că este Maica Domnului, Maica milostivirii şi Maica iubirii, pentru că îi iubeşte pe toţi creştinii. Cine o cheamă, imediat primeşte ajutor.        Domnul nostru este pretutindeni şi pe toate le plineşte, după cum spune Psalmistul David: Unde mă voi ascunde, Doamne, de la Faţa Ta? În cer? Acolo eşti. Pe pământ? Acolo eşti. La dreapta? Acolo eşti. La stânga? Acolo eşti[1]. Oriunde am fugi, Dumnezeu este acolo, lângă noi, şi ne aude. Pe toate le aude Preabunul Dumnezeu, inclusiv suflarea noastră. Doamna noastră Preasfântă nu este pretutindeni, este de-a dreapta Tronului  slavei lui Dumnezeu. Însă este grabnic ajutătoare, şi cine o va chema, imediat va primi ajutor. Imediat! În aceeaşi clipă! Este grabnic ajutătoare, după cum spune şi troparul Paraclisului: „Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Ci cerând bun dar, primeşte dăruirea către cererea cea de folos”. Şi astfel fiii mei, iubiţii mei fii, toţi să ne rugăm Doamnei noastre Preasfinte, deoarece are multă îndrăzneală la Dumnezeu şi mult ne iubeşte. Când ne rugăm ei, imediat ne ajută.

Apoi vom face un şirag de metanii la sfântul nostru, adică la sfântul al cărui nume îl purtăm. De exemplu, dacă ne cheamă Gheorghe, facem un şirag de metanii la Sfântul Gheorghe, zicând: „Sfinte al lui Dumnezeu, Gheorghe, roagă-te pentru  mine păcătosul!”[…]. De multe ori, se întâmpla să nu avem nume de sfânt. În acest caz vom face un şirag de metanii la sfântul pe care îl preferăm sau la sfântul la care avem mai multă evlavie. Este acelaşi lucru. Făcând şiragul de metanii pentru sfântul nostru, îl facem dator să se roage înaintea lui Dumnezeu pentru  noi, şi rugându-ne, ne rânduim un mijlocitor, ca şi când am vrea să mergem la o oarecare casă şi punem pe cineva cunoscut casei aceleia să ne prezinte cine suntem, ce suntem şi ce dorim. Astfel, sfinţii preiau rugăciunile noastre, şi orice altceva l-am ruga pe fiecare sfânt, şi le duc înaintea lui Dumnezeu, Care Preamilostiv fiind, datorită sfântului lui, ne miluieşte şi pe noi, păcătoşii. De aceea ne rugăm sfinţilor. Sfinţii au îndrăzneală către Dumnezeu, şi astfel noi aflăm mare mângâiere şi uşurare.

Apoi vom face un şirag de metanii pentru părinţii noştri, zicând această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-i pe părinţii şi pe fraţii mei […]!” Suntem datori, după porunca Domnului nostru „Cel ce vorbeşte de rău pe părinţii lui cu moarte să se sfârşească”[2], să-i cinstim pe părinţii noştri şi să ne rugăm pentru ei. Nu să-i vorbim de rău, pentru că acest lucru este inadmisibil. Este mare şi greu păcatul ca un copil sau nişte copii să nu-şi cinstească părinţii lor. Nu pot să propăşească în această viaţa! Nu pot să facă nimic! De aceea, toţi trebuie să încercăm să luăm binecuvântarea părinţilor noştri, a mamei şi a tatălui nostru. Deoarece, atunci când avem binecuvântarea lor, pe toate le putem înfrunta, cu ajutorul lui Dumnezeu. Vai de copii care îşi înjură şi îşi blesteamă fără ruşine părinţii! Mare şi greu este păcatul acesta, şi din această cauză greu se vor mântui şi greu vor propăşi aceşti copii care nu au binecuvântarea părinţilor lor. De aceea noi vom încerca, şi trebuie să încercăm mereu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, să facem un şirag de metanii pentru părinţii şi fraţii noştri  ca o datorie a noastră, rugându-ne să fie bine, să-i ţină bine Dumnezeu, să se mântuiască şi ei, şi noi, zicând cu şiragul de metanii rugăciunea de mai sus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-i pe părinţii şi pe fraţii mei […]!” Iar  la final, spunem: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru Născătoare de Dumnezeu şi pentru toţi sfinţii, miluieşte-i pe părinţii şi pe fraţii mei, şi rânduieşte mântuirea lor şi ceea ce  le este de folos !”

Astfel, iubiţii mei fii, atunci când învăţăm să ne rugăm cu şiragul de metanii pentru părinţii noştri, suntem numai iubire, deoarece Dumnezeu este iubire, iar iubirea este inelul de legătură dintre oameni. Rugându-ne pentru părinţii noştri, duhurile rele se risipesc, adică demonii care ne deranjează şi ne ispitesc, pentru că părinţii simt puterea rugăciunii şi  ne iubesc şi îi iubim. Astfel pentru buna noastră intenţie, Bunul Dumnezeu revarsă mult har şi multă iubire asupra sufletului nostru.

[1]A se vedea Ps. 138, 7 – 10. (n. tr.).

[2] Mt. 15, 4. (n.tr.).

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *