Despre pronie, milostenii și familie adevărată – Interviu cu părintele Nicolae Tănase
Cine este părintele Nicolae din Valea Plopului? Știe o țară întreagă. Ce a făcut părintele Nicolae în Valea Plopului? Și asta se știe prea bine! Mi-a luat foarte mult până am reușit să transpun pe hârtie toate cele vorbite pe-ndelete într-o zi friguroasă de iarnă și reascultate acasă de pe un reportofon. M-am gândit și m-am răzgândit nedorind să fiu încă un pion care promovează milostenia ca act comercial de adunat bani, frigidere, televizoare și încă 30 de copii abandonați, aduși pe principiul că măcar aici are cine să-i crească!
(Interviu realizat de Cristiana Chioncel)
Despre locul unde viața și dreptatea pot fi altfel
Cum e viața aici, Părinte?
La ce te referi? Dacă e bună sau rea? E viața dată de Dumnezeu. E viață!
Mă refer la faptul că viața de aici pare duală: pe cât de cruntă pe atât de generoasă văd în jurul dumneavoastră copiii care zâmbesc. Copiii care aleargă, care se joacă, care au un reper în fața lor, în ciuda necazurilor care i-au adus aici.
(zâmbind molcom) Așa e viața adevărată. Darnică. Dumnezeu nu ia înapoi. El doar ne dă. Noi nu știm ce să facem cu ce primim. Aici e cheia înțelepțirii noastre, ca să spun așa. În plus, ca să vorbim de copiii și de ce au ei pe chip și în suflet, fiecare dintre ei are povestea lui. Pe de altă parte o dată ajunși aici, învață, ca n-au ce să facă, lecția iubirii. E frumoasă! E esența vieții! Însă eu, după ce am asimilat iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de oameni. îmi pun o altă problemă acum care mă macină foarte mult. Tot ce sper și mă rog este să le pot oferi și educație. Ce te faci când copiii aștia ajung la vârsta când au nevoie de școală adevărată? Îi condamni doar să muncească fără să se școlească? Poate unul dintre ei eu un geniu dar cum poți să-ți dai seama când tu ai nevoie de unul care să taie lemne pentru foc și-l pui la muncă? Zi de zi? E foarte greu.
- În 1990 preotul Nicolae Tănase, ca un preacuvios părinte ortodox, începe să predice împotriva avortului.
- Cum-necum, trezindu-se, ca o consecință a predicilor sale, în fața porții cu unul – doi – trei copiii, Părintele Nicolae înfiinţeză în anul 1994, asociaţia Pro Vita.
- Scopul și obiectivul fundamental al Asociației este să asigure temporar sau definitiv creșterea copiilor care altfel ar fi fost abandonați pe te miri unde….Sau nu ar mai fi fost deloc pe lume. Unul dintre cele mai nobile repere ale Asociației este și acum caracterul temporar în privința unora dintre copii. Mamele pot lăsa copiii pentru 2-3 ani aici până își rezolvă situația familială, tocmai pentru a putea asigura în cele din urmă un climat favorabil creșterii copilului. Între timp Asociația asigură copiilor legătura permanentă cu mama tocmai pentru a păstra legătura emoțională.
- Asociaţia îi primeşte în grija ei și pe copiii orfani sau pe copii străzii.
- Și familiile din parohia dumnealui îl ajută pe părinte să construiască această mare familie adevărată, a credinței în Dumnezeu și în ceea ce ne-a dăruit Domnul. Sunt familii care au deja doi – trei copii, dar pe lângă aceștia au mai primit în sânul lor cu dragoste și bunătate încă cinci – șase copii, ajungând astfel la un număr cu adevărat impresionat – 10 copii pe familie.
- La Valea Screzii, Părintele Nicolae Tănase a consolidat așadar bazele cetății perfecte, așa cum ar fi numit-o în De civitate Dei Sfântul Augustin, comunitate bazată pe dragoste și credință; un aşezământ care, pe lângă locuinţele pentru copii, cuprinde un dispensar medical şi o biserică, o brutărie şi un staul. În acest centru locuiesc deja copii, adolescenţi şi tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie să părăsească orfelinatele de stat şi ajung de multe ori în stradă.
- La ora actuală în tabără sunt peste 400 de suflete – bătrâni, adulți și copii.
- Părintele Nicolae Tănase a construit Biserica Sfinții Arhangheli trecând prin foarte multe încercări, atât dumnealui cât și familia sa.
- Societăţile comerciale care doresc să îi sprijine prin sponsorizări pot încheia contracte de sponsorizare cu organizaţia Pro Vita, conform legilor în vigoare. Pentru donaţii şi sponsorizări în bani, alimente, materiale de construcţie etc. vă rugăm să îi contactaţi direct asociația:
- Nume beneficiar: Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți
- Cod fiscal: 7250977
- Cont LEI: RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001
- Adresa: B-dul Nicolae Iorga 72, Vălenii de Munte, 106400, judeţul Prahova;
- Contact: Preot Nicolae Tănase, Parohia Valea Plopului, Comuna Poseşti, Judeţul Prahova, cod 2124, România.
- tel/fax: (244) 280695
- Web: asociatiaprovita.org
- Acces:Bucureşti Nord – Ploieşti Sud (60 km – E60) – Vălenii de Munte (30 km – 1A) – Nucşoara de Jos (13 km) – la dreapta Valea Plopului şi Valea Screzii (7 km)
Doamne ajută! Așa să fie!
Cum să facem mai mulți copii? Ce le spuneți oamenilor pentru a-i determina să își modifice modul de gândire?
Sunt două cauze mari și late: necredinţa şi comoditatea. Discuţia întotdeauna începe dintr-un sens că avortul apare pe fondul unor probleme financiare, sociale etc. Culmea este că cei mai mulți patroni nu au deloc sau au unul-doi copii. De ce? Ori e vorba de necredinţă, ori de comoditate şi dorinţa de a progresa. Problema este că au bani, dar, totuşi, copii nu fac. O familie – tata, mama – pot da copilului şcoală, bani, maşină, casă, facultate, masterat, cont în bancă etc. Nimeni, însă, nu-i poate da copilului viitor. Viitorul îl dă numai Dumnezeu. Şi atunci este foarte important să ştim că viitorul copilului nostru este în funcţie de atitudinea noastră faţă de viaţă. Dar, din păcate, noi nu mai avem o atitudine faţă de viaţă, suntem contra vieţii, contra naşterii, contra creaţiei – că noi prin asta ne asemănăm cu Dumnezeu – procreând. Dacă am întrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu – stai în ale tale, ca şi cum am putea limita acţiunea Lui.
Dar poate că patronii nu au timp să mai facă și copii. Poate sunt situații când cred și când nu ar fi comozi, dar nu au când…
Ajungi la ce am spus. Sunt contra vieții. Timpul acesta care ne omoară pe toți este inamicul principal. Cum vine aia să nu ai timp? Nu există așa ceva. Nu ai timp pentru viață? NU SE POATE ASA CEVA. Trebuie să nu ai timp pentru moarte (râzând) nu pentru viață. Deci aici trebuie modificată cumva perspectiva.
Ce se întâmplă cu familia actuală? Modernă să o numim…
Este săracă. Dacă ne raportăm la o familie oarecare, obișnuită care și-a izolat copilul sau copiii în tainele neînțelese ale internetului, televizorului, telefoanelor, tabletelor, desenelor animate cu războaie și atrocități, ei bine acolo avem de-a face cu un abandon al valorii adevărate de care vorbeam mai devreme – al iubirii. Oare părinții unui astfel de copil mai au ei legături cu părinții care le-au dat viață? Sau i-au abandonat prin vreun azil sau prin vreun sat uitat de lume sau printr-o casă unde nu-i sună, nu-i vizitează. Acolo tot abandon se numește, iar copilul cel nou ce vede, ce întelege? Că așa e cursul firesc. O mare greșeală! Societatea actuală, influențată mult de liniile occindentale de viață au construit dărâmând. Au construit azile moderne distrugând de fapt dragostea dintre oameni, în primul rând a celor de acelaşi sânge. În primul rând copiii au nevoie de bunici. Acum nu duc lipsă gravă de părinţi, dar şi de bunici. Copiii pe care îi ocroteşte parohia noastră, în cadrul serviciului social care funcţionează după noul Statut al Bisericii, duc lipsă sufletească de părinţi, pe care încercăm să-i înlocuim, şi încă mai mare lipsă de bunici. Bunicii nu pot fi nici neglijaţi, nici înlocuiţi. Ei au rolul lor, dat de Dumnezeu, în educarea şi formarea copiilor.
Același lucru îl putem spune și despre divorțuri. Lumea divorțează din ce în ce mai mult, mai des și mai repede. Cum putem îndrepta lucrurile?
E ca molima. Vedem, auzim la televizor…aplicăm în viața noastră. Concubinajul, pierderea iubirii adevărate, lipsa de credință și de stabilitate, hrănirea cu informații și mentalități compromise și păcătoase – toate conduc spre același cumplit deznodământ: o Românie divorțată, sinucigașă, orfană. Să povestesc ceva ce am mai spus prin interviuri și care poate fi subiect de discuție pentru o lună întreagă – La anul 1758, Sfântul Cosma Etolianul zicea un lucru care nu are cum să nu ne năucească. Părintele spunea că va veni vremea când dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care creştinii o vor aşeza în locul icoanelor. Mărturisesc că am văzut textul original în care face această previziune. Atenție – spunea acest lucru cu două sute de ani înainte de apariţia televiziunii. Televizorul în sine n-ar fi un lucru rău, dar nu are cum să nu fie rău, pentru că, întâi de toate, îmi ocupă timpul de mântuire. În al doilea rând, informaţia pe care o vehiculează este una nocivă – îmi induce și îmi aduce doar subiecte traumatizante pentru minte și suflet – moarte, accidente, violenţe, tâlhării, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalităţi” cu viaţă complet imorală, ei bine, un astfel de conţinut mă convinge că televizorul este un lucru rău, se vede clar ce vrea sa facă din mine. Sigur, vor fi unii care vor spune că la televizor putem viziona și audita și slujbe religioase și lucruri educative…însă eu cred cu tărie că omul de azi, omul contemporan nu este în stare să-și exercite pozitiv liberul arbitru. Va alege în cele mai multe cazuri răul.
Familia română are vreo șansă de – să-i spunem – renaștere?
Da, are! Pentru asta luptăm. Dacă nu am crede și ne-am pierde nădejdea – atunci ce am mai face? Are toate șansele să adune la capătâiul ei o mamă și un tată adevărat. Dar fără influențe din afară. Am auzit și am crezut că sunt glume, dar din nefericire, nu sunt decât adevăruri. Unele state, cum sunt SUA şi Anglia, au dat legi prin care scot din limbajul copiilor cuvintele mamă şi tată, urmărind ca statul să fie acela care joacă rolurile respective. Dicţionarele Oxford, noile ediţii, nu mai cuprind cuvintele mamă şi tată. În condiţiile acestea mai putem vorbi acolo de familie? Noi trebuie să ne apărăm normalitatea. O apărăm printr-un zid pe care trebuie să ni-l punem pentru a nu fi invadați de astfel de atacuri.
Care este lecția cea mai importantă pe care o învață copiii în tabără?
Că nu pot reuși decât împreună. Iar acest împreună este atât de vast că încape în el tot cerul lui Dumnezeu și toată valea noastră. Niciunul dintre noi – nici noi preoții nu putem birui separat. Nimeni. Toți împreună cu Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu…