Cine luptă împotriva vieții, este criminal – predică rostită de părintele Nicolae Tănase

Despre anticoncepționale

 

O să spunem câteva cuvinte pentru că noi, preotii, suntem datori să predicăm despre ce este la zi. Asa de pildă, nu mai amintim despre Arie. Nu mai predicăm împotriva arianismului, pentru că nu mai este. Dar când iehoviștii vin și spun că Fiul nu este deoființă cu Tatăl reluăm predica despre Arie si câte blasfemii a adresat el Mântuitorului Hristos.

(Predică rostit de pr. Nicolae Tănase la mormântul Părintelui Nicodim Mândită, în anul 2000)

Nu mai vorbim astăzi împotriva pavlicienilor, pentru că nu mai sunt, dar dacă această erezie o să reînvie, iarăsi o să vorbim. Si atunci, în ce mă priveste, întotdeauna m-am întrebat, ce ar face Părintele Nicodim astăzi? Despre ce-ar vorbi el azi? Că despre ce-a vorbit atunci, stim. Dar astăzi? Si cărtile care s-au tipărit, apare când una, când alta. De ce? Pentru că întotdeauna ne-am pus întrebarea: „Ce carte ar tipări Părintele Nicodim acum, dacă ar fi aici între noi?” Si acum vă pun dvs. o întrebare cu constiința că dacă ar fi aici printre noi acum în mod vizibil, cred că v-ar pune aceeasi întrebare:

– Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Așa să știti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică. În biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu înțelegem gresit. Biserica este de zid, de lemn, de materie și biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fața altarului și în momentul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfințirea Darurilor, si în burțile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. În alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter și se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Știinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă. Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.

Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.

Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat si ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi știut asta. Si ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: „Câte avorturi ați făcut?” Si răspunsul poate fi: „Nici unul, unul, două, trei, treizeci…”. Poate să spună o cifră. Si în functie de asta si de căinta ei, si de canonul pe care i-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste. ”

Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: „Câte avorturi ați făcut?” si să primim răspunsul: „Nici unul!” Si să revenim cu întrebarea de care vorbeam si să ne spună: „Nu stiu”, că n-are de unde să stie, că nu stie că se produce, că nu se produce.

Si atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.

Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumusete. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor si împiedică nasterea copiilor, folosind anticonceptionale. Sunt avortive.

O să strigăm la Dumnezeu: „Doamne, dă-ne apă!” Dumnezeu va zice: „Nu”. „Doamne, dă-ne aer!” Dumnezeu va zice: „Nu. Nici aer n-aveti voie!”

De aceea, asa urmează să ne stingem. De ce? Pentru că: înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, Si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.

Acesta este textul din Scriptură care-ti arată că cine luptă împotriva vietii este criminal. Nu numai cine omoară, ci si cine luptă. De aceea vă spun aceste putine cuvinte în speranța că veti duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci si dacă determinăm pe altii să facă binele.

Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, si riscul este a face crimă în biserică. Nu stim când, pentru că nu stim când se zămisleste, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneste cu trupul.

De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică si bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri rusinoase, sunt lucruri care arată măretia creatiei lui Dumnezeu.

Savantii au ajuns la concluzia că aparitia vietii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: „Iată măretia creatiei lui Dumnezeu”. Dar există o măretie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.

Ne plângem de sectanți, ne plângem de sataniști, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici. Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Si precum Dumnezeu plouă peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa Dumnezeu ne va rade pe toti, drepți și păcătosi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învătătoare, să devină profesoară. Pentru ce atâta silintă? Costă mult. Meditatii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întretinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între altii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui? O scoala din Bucuresti, în toamna anului 1998 a dat sase clase de-a-ntâia. In toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învătătoare si profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.

Știti că 86 din 100 de copii abandonați, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara țării și numai 14 râmân în tară?

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate si pe creșe? Pentru că suntem ortodocsi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă si putin te interesează? Si citesti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox esti tu, si lasi copiii să devină americani, să devină baptisti, să devină evanghelisti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodox creștin

Unde sunt copiii dvs. care i-ati luat din crese? Să vă văd alături de doi copii, de sase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brațe. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

– Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.

– Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?

– Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

– Dar cine a pus această conditie?

– Baptistii americani.

Deci: „Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!”

 

Eu asa cred că v-ar spune Părintele Nicodim aici: „Asaltati cresele, asaltati orfelinatele, asaltati leagănele si luati copiii de acolo, înfiati-i sau cresteti-i, faceti orice, numai salvati România!” Că România piere. Are 11 milioane de copii avortati din 22 de milioane populatia tării. Are peste 40 de milioane copii avortati, asa cum v-am spus, copii care au fost avortati fără să se vadă, prin anticonceptionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie si ieftin.

 

Să stiti că producerea anticonceptionalelor este scumpă. Dar precum ati văzut în anii trecuti că se făcea compensare la unele alimente, tot asa se face compensare si finantare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naste, care perpetuează. Nu se poate asa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, si aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată. Vă aduceti aminte că înainte dura sase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.

De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră si nu acuzăm pe nimeni. Si ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Si am început s-o acceptăm. Si noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la brat. E oficial. Tot satul vede, dar nimeni nu zice nimic. Noi dăm de mâncare si ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părintii să vedem: „Măi, ce facem cu copiii nostri? Uite, ăstia se încearcă, se probează!”

Căsătorie de probă! Auziti dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură si dvs. vă îngrămăditi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?

De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Si atunci că vă dati seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteti de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el – ne-am adresat celor cărora dvs. le veti vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veti deveni niste predicatori.

Dar nu niste predicatori care spuneti lucrurile puternic, ci niste predicatori care duceti numai cuvântul. „Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar asa este? Să verificăm, este? Să mergem!” „Domnule doctor, poftiti crucea în mână, poftiti icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveti mai drag. Ce mai aveti drag? Sotie, copii. Bine. Puneti mâna pe tot, si spuneti-ne ce sunt anticonceptionalele? împiedică formarea omului, conceptia, sau ucide după 14 zile de la conceptie?”

Si doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune asa, farmacia vinde.

Am călătorit la o conferintă împotriva avortului si am văzut, ceea ce cred că o să apară si la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense si băgai bani, putini bani, cât pentru o pâine, si-ti veneau sase prezervative pe loc. Cum sunt automatele de cafea.  Si de acolo le luau.

Dar zic: „Dar de ce a fost nevoie de aceste automate si nu le vindeti la farmacie?” Zice: „Unii copii se jenează, părinte, si ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii”.

Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.

Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârsitul lumii poate să fie în orice moment.

Fratilor, să avem convingerea că azi lipseste Părintele Nicodim. El e prezent cu duhul, dar ne lipseste pentru că nu e altul încă să mânuiască cuvântul si să sesizeze gravitatea trăirii noastre acum. De aceea e greu si grav că nu mai este. Că nu s-a ivit altul ca să sesizeze acestea, cum a sesizat el la vremea lui. Ati citit. Unde pătrundea el dispăreau cârciumile, lăutarii. Nu mai era nimic. Era numai: „Pre noi însine si unii pe altii, si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm„. Amin.

 

 

 

 

DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE

S-ar putea să vă placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *