Sfântul Evstatie, patriarhul Antiohiei

Întru această lună, ziua a douăzeci și una Sfântul Evstatie, patriarhul Antiohiei

Murind Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, a luat după dânsul scaunul acest fericit Evstatie, bărbat plin de înțelepciune, care a participat și la întâiul Sinod de la Niceea, nevoindu-se cu Sfinții Părinți asupra lui Arie.

După moartea marelui Constantin, a luat împărăția fiul acestuia, Constandie, care îmbrățișa arianismul. Venind, Eusebiu al Nicomidiei în Antiohia și adunând acolo sinod nedrept, l-a scos din scaun pe Evstatie, scornind asupra lui pricini nedrepte. Acel ticălos, Eusebiu a plătit o femeie desfrânată ca să spună că a zămislit prunc de la arhiereul lui Hristos. Asfel, venind femeia cu pruncul și stând înaintea sinodului, acela l-a trimis în surghiun pe Evstatie, care răbdând acea nedreaptă clevetire, nu după multă vreme s-a mutat la cereștile locașuri. Însă, femeia cea desfrânată a căzut în boală cumplită, deci, cunoscând ea, că este pedepsită de Dumnezeu, a mărturisit că a fost plătită cu aur ca să grăiască lucru cel de desfrânare asupra sfântului.  Prin urmare, pruncul zămislit de ea este cu un alt Evstatie, anume un fierar, iar nu cu arhiepiscopul Antiohiei.

Trecând 100 de ani și împărățind Zenon, s-au adus moaștele Sfântului Evstatie din surghiun în Antiohia și tot poporul l-a primit cu evlavie și cu mare cinste trupul arhiereului lui Hristos.

Tot în această zi, Cuviosul Timotei cel din Simvoli, viețuitorul în pustie

Lângă muntele Olimpului, era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, și acolo era și o mănăstire care avea arhimandrit pe Cuviosul Teoctist. Acesta avea ca ucenic pe Timotei, care primise viața monahală încă din tinerețe și care se nevoia în înfrânare și rugăciuni de toată noaptea.

Plăcutul lui Dumnezeu, Timotei, n-a privit niciodată la fața femeiască, de aceea, s-a învrednicit a lua de Dumnezeu, darul facerii de minuni, izgonind duhurile cele viclene din oameni.

Trecând mulți ani, și viețuind singur prin munți și prin pustietăți întru Dumnezeu, a ajuns la adânci bătrâneți și așa s-a dus la Domnul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Mavrichie și cei împreună cu dânsul, șaptezeci de ostași

În vremea prigoanei lui Maximian, în părțile Siriei, în cetatea Apamia era un ostaș, anume Mavrichie, care împreună cu 70 de camarazi de arme nu cinsteau pe zei. Aceștia au fost pârâți la împărat, atunci când prigonitorul împărat a trecut prin cetate. Deci au fost ostașii lui Hristos aduși la judecată și pentru că nu s-au închinat zeilor au fost aruncați în temniță.

După trei zile, șezând Maximian la judecată cu mărturisitorii lui Hristos a poruncit să-i bată cu vine de bou, după care au fost trimiși în foc, în care au intrat de bunăvoie, rămânând nevătămați.

Apoi, iarăși fiind chinuiți ostașii binecredincioși, nebunul împărat a poruncit ca cel mai tânăr dintre ei, un anume Fotin să fie tăiat cu sabia. În cele din urmă, mucenicii au fost legați de copaci și unși cu miere pentru a fi atacați de muște, țânțari, viespi pe care răbdându-le zece zile și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru