Aflarea moaștelor Sfinților din Evghenia

Întru această lună, ziua a douăzeci și doua Aflarea moaștelor Sfinților din Evghenia

După încetarea prigoanelor împăraților păgâni și o dată cu luarea cârmuirii imperiului  de către împărații creștini, au ieșit la lumină mulțime de sfinte moaște, cum sunt și acestea ale sfinților din Evghenia.

Atunci a mers arhiereul dimpreună cu clerul său și săpând au găsit multe moaște întregi și nestricate ale sfinților, ale căror nume le știe numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris în cartea vieții, sus în cer. După aceasta, i s-a descoperit unui bărbat îmbunătățit cu numele Nicolae, că între multele moaște mucenicești ce s-au aflat în Evghenia, sunt și moaștele Sfântului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, și ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomenește Sfântul Pavel în Epistola către romani.

Tot în această zi, Cuviosul Atanasie Mărturisitorul

Acesta s-a născut în Constantinopol, având părinți binecredincioși și bogați și din tinerețe a dorit după viața monahală. De aceea, ducându-se în mănăstirea Sfinților Petru și Pavel, care se găsea lângă Nicomidia, a fost tuns acolo și atât de mult s-a înălțat cu faptele bune, încât și împăraților s-a făcut cunoscut. Pentru că, ajungând împărat, Leon, stricătorul de icoane, acesta a trimis după cuviosul Atanasie care cinstea sfintele icoane, de aceea a fost dat la chinuri și rămânând neplecat, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Cuvioșii Talasie și Limneu

Acești părinți au trăit în Siria, în vremea lui Teodorit al Cirului, care i-a cunoscut și a scris despre viața lor. Sfântul Talasie a pustnicit pe un deal, dobândind prin nevoințele sale darul blândeții și al smereniei, fiind urmat în lupta duhovnicească de cuviosul Limneu.

Sfântul Limneu s-a ostenit mai mult de 35 de ani sub cerul liber, dar având multă iubire de oameni a făcut două adăposturi aproape de el și acolo a adunat mulțime de orbi pe care i-a rânduit să slăvească prin cântări neîncetate pe Dumnezeu.

Tot în această zi, Cuviosul Baradat

Acesta era din Antiohia și trăia nevoindu-se într-o colibă unde se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Mai apoi și-a făcut o cușcă cu zăbrele, unde nu putea să stea decât aplecat, fiind bătut de ploaie și de vânt și ars de soare. Însă, la porunca Preasfințitului Teodot, păstorul Antiohiei și-a părăsit cușca și de atunci a stat totdeauna în picioare, cu mâinile întinse la cer, lăundând pe Dumnezeu.

Astfel a dobândit darul înțelepciunii, încât fiind întrebat de împăratul Leon de sinodul de la Calcedon, acesta i-a răspuns, îndemnându-l să apere credința ortodoxă. În anul 460, după îndelungate osteneli, cuviosul Baradat s-a mutat la Domnul.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru