Sfântul Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni
Întru această lună, ziua a douăzecea Sfântul Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni
Acest de Dumnezeu ales luminător al Bisericii și împlinitor al dumnezeieștilor porunci, râvnitorul apostolilor, purtătorul de grijă al săracilor și făcătorul de minuni s-a născut în Mitropolia Ravenei, din părinți de neam bun.
După moartea arhiereului Savin, fericitul Leon a fost ales episcop în locul aceluia, deci se ostenea acesta în privegheri, în rugăciuni și în fapte bune, păstorind și îngrijându-se de turma cea cuvântătoare.
Se afla acolo în ostrovul Siciliei, un vrăjitor care făcea vrăji cu ajutorul diavolului, anume Iliodor, care era fiul unei creștine. Acesta s-a lepădat de Hristos și s-a rânduit împreună cu satana, care i-a dat pe diavolul cel mai puternic, ce se numea Gaspar și cu care făcea multe ticăloșii oamenilor.
Acest vrăjitor a mers de bunăvoie înaintea împăratului, dar cu ajutorul diavolului a scăpat de două ori de tăierea sabiei, deci s-a întors Iliodor iarăși în Catania, unde și acolo a scăpat din moarte prin nălucire diavolească.
Milostivul păstor Leon îl ruga pe acela să înceteze faptele lui cele rele, dar Iliodor n-a primit, ci chiar a îndrăznit vrăjitorul să intre în biserică, însă acolo n-a putut face nimic, fiind ținut de dumnezeiasca putere. Prin urmare, rugându-se episcopul Leon lui Dumnezeu, după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine, a legat cu omoforul său pe Iliodor și apoi au intrat într-un foc, unde ticălosul a pierit, făcându-se cenușă. Iar, marele arhiereu a ieșit nevătămat din foc, de aceea cei de față preaslăveau pe Dumnezeu care a făcut o asemenea minune.
Astfel, după viața lui îngerească, fericitul Leon și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, fiind îngropat în biserica pe care el însuși a zidit-o, și care este închinată Sfintei Mucenițe și fecioare Lucia.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Sadoc, episcopul Persiei și cei împreună cu dânsul
După sfârșitul pătimirii Sfântului Simeon, episcopul Persiei, a luat scaunul său Sfântul Sadoc, în cetățile Persiei, care se numeau Salic și Ctisefon.
Acesta a avut un vis care însemna că pătimirea lui este aproape, de aceea a învăța clerul și poporul său întărindu-i în credință și pregătindu-i pentru prigonirile cele de moarte care vor veni asupra lor. Venind, împăratul Persiei, Savorie în cele două cetăți, a fost prins episcopul Sadoc, dimpreună cu 128 de creștini și monahi, fiind băgați în lanțuri și întemnițați.
Fiind chinuiți, Sfântul Sadoc dimpreună cu credincioșii lui pentru Hristos și refuzând să se închine soarelui și focului, în cele din urmă, datorită statorniciei în dreapta credință au fost condamnați la tăierea cu sabia.
Asfel, pătimitorii și slăviții mucenici și-au sfârșit călătoria din această viață, iar acum se bucură în cea nepieritoare dimpreună cu Hristos, Domnul nostru.
sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012
Editor: George Cismaru
