Sfântul Mucenic Trifon

În luna februarie, ziua 1, facem pomenirea Sfântului Mucenic Trifon

Acesta s-a născut în părțile Frigiei, în satul Campsada, aproape de cetatea Apamia din părinți dreptcredincioși. Încă de prunc, Domnul i-a dăruit darul de a face minuni, tămăduind bolile, dar mai ales avea stăpânire asupra diavolilor, care fugeau când auzeua de numele lui.

Împăratul Romei, Gordian avea o fiică preafrumoasă, învățată și înțeleaptă, anume Gordiana, care era la vârsta căsătoriei, însă aceasta era muncită neîncetat de diavol fiind aruncată în foc și în apă.

Deci, au fost aduși doctori care s-o tămăduiască, dar aceia nimic nu au reușit. Atunci diavolul, din voia lui Dumnezeu a strigat că, nimeni nu-l poate izgoni decât numai tânărul Trifon.

Prin urmare, după multe căutări a fost adus tânărul Trifon care era păzitor de gâște la Roma și a tămăduit pe fiica împăratului. Atunci s-au lepădat de păgânătate și au crezut în Hristos, împăratul și cei ce erau cu dânsul, iar credincioșii preamăreau pe Dumnezeu.

După câțiva ani venind la domnie Deciu împăratul acesta îi prigonea mult pe creștini, încât mulți au fost uciși, iar pe cei fricoși i-a întors de la Hristos.

În vremea aceea era în Răsărit, un eparh cu numele Acvilin care auzind de Trifon că tămăduiește și vindecă pe mulți în numele lui Hristos a trimis ostași să-l aducă înaintea lui. Deci, Trifon n-a fugit de cei ce-l căutau, ci a fost adus la judecată și pentru că nu a jertfit idolilor a fost chinuit și bătut în multe feluri pentru numele lui Hristos. Cu ajutorul Domnului a răbdat toate acele chinuri și pentru că nu s-a lepădat de credința creștină a fost condamnat la moarte prin tăierea cu sabia.

Înainte de a i se tăia capul, sfântul a rostit o rugăciune către Dumnezeu pentru ca Acesta să-i îndestuleze pe toți aceia care-i vor face pomenirea lui și așa rugându-se mai înainte de a i se tăia capul, Domnul a luat sufletul lui în mâinile Sale.

Tot în această zi, Cuviosul Vendemian, care a pustnicit în muntele Sfântului Avxentie

Acesta s-a născut în Misia cea mare, încă din tinerețe arătându-se iubitor de Dumnezeu, încât n-a agonisit nicidecum aur, argint sau aramă la brâul său, ci umbla cu o haină, fără alt veșmânt și neîncălțat.

Dorind după Dumnezeu, acesta a fugit din patria lui și s-a dus la Constantinopol, pentru ca să afle un oarecare monah îmbunătățit, care să-l facă călugăr.

Astfel, a ajuns la muntele lui Avxentie, acolo aflându-l pe acel om sfânt care pustnicea în acel loc de mulți ani. Tânărul a fost învățat de Sfântul Avxentie care la și tuns monah pentru că a înțeles dragostea cea fierbinte ce o avea acela către Dumnezeu.

După adormirea marelui Avxentie, tânărul Vendemian a rămas acolo ca moștenitor al bătrânului, călcând pe urmele aceluia și nevoindu-se cu toată osârdia pentru Hristos până la sfârșitul vieții sale.

În afară de petrecerea lui mai presus de om, sfântul avea și multe daruri pe care le-a primit de la Hristos, anume darul prorociei și darul de a vindeca pe cei bolnavi. După 42 de ani de nevoință în peștera de pe munte, sfântul a fost aflat de ucenicii săi îngenunchiat și mort, ca și cum se ruga.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe Perpetua și Felicitas și cei împreună cu dânsele

Când au fost prinși tinerii catehumeni Revocat și Felicitas, tovarășa lui de sclavie, Saturnin și Secund, între aceștia se afla și Perpetua, o tânără de familie nobilă, cu educație aleasă, căsătorită, care avea un copil la sân.

Fiind în închisoare creștinii de mai sus au fost duși la judecată și pentru că nu s-au lepădat de Hristos și au mărturisit că sunt creștini au fost dați la fiare sălbatice.

Felicitas, care se afla în luna a opta de sarcină, căci fusese arestată însărcinată, se temea ca nu cumva din pricina sarcinii să fie amânată de la pătimire. Dar, Domnul a păzit-o, pentru că a ascultat rugăciunea tuturor celor închiși și Felicitas a născut o fetiță, pe care a crescut-o o soră creștină ca pe fiica ei.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Petru din Galatia

Acesta fiind de șapte ani, și-a lăsat părinții și s-a dus la Ierusalim, apoi în Antiohia. Acolo închinzându-se într-un mormânt petrecea viață pustnicească. El era și făcător de minuni, tămăduind bolile și izgonind diavolii din oameni.

Viața și minunile lui le descrie fericitul Teodorit, episcopul Cirului, care pomenește de maica sa, pe care sfântul a tămăduit-o de orbirea ochilor și de de durerile cele grele de după nașterea fiului ei, acest Teodorit, când, a întors-o din pragul morții.

Ajungând la adânci bătrâneți, s-a odihnit cu pace, având de la nașterea sa 99 de ani, dintre care 7 a viețuit lângă părinți, iar 92 i-a petrecut în pustiu.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru