Sfinții doctori fără de arginți, Chir și Ioan și Sfânta Muceniță Atanasia, cu cele trei fiice ale ei

Luna Ianuarie, ziua a treizecea și una, Sfinții doctori fără de arginți, Chir și Ioan și Sfânta Muceniță Atanasia, cu cele trei fiice ale ei

Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu era din cetatea Alexandria Egiptului, fiind cu meșteșugul doctor și vindecând pe cei bolnavi cu ajutorul Domnului, aducând pe mulți elini la cunoștința adevăratului Dumnezeu.

În vremea aceea era prigoană împotriva creștinilor, deci a fost clevetit și doctorul fără de plată Chir, dar acesta aflând că este căutat a fugit în Arabia. Acolo s-a făcut monah, pentru că prin rugăciuni și cu cuvântul tămăduia bolile aducând pe mulți la Hristos.

Iar Sfântul Ioan era de neam din Edessa, creștin binecredincios și cinstit în rânduiala ostășească, însă datorită prigoanei a lăsat toate și s-a dus la Ierusalim. Acolo auzind de minunile ce le făcea Chir a pornit în căutarea acestuia, deci negăsindu-l în Alexandria s-a dus în Arabia și aflându-l s-a lipit de dânsul cu sufletul.

Într-acea vreme a fost prinsă o femeie iubitoare de Dumnezeu, anume Atanasia, cu cele trei fiice ale ei, ale căror nume sunt: Teoctista, Teodosia și Eudoxia, și le-au dus în cetatea Canop, la ighemonul Sirian. Deci, auzind Chir și cu Ioan, se temeau să nu se lepede de Hristos, de aceea au venit și le-au întărit în mărturisirea lor pentru Domnul. Auzind acestea ighemonul a poruncit să-o prindă pe cei doi, apoi le-a adus pe acele fecioare și a început să le chinuie în multe feluri.

Prin urmare, nereușind ighemonul să le întoarcă de la Hristos a poruncit să le taie capetele cu sabia, după care cerecetăndu-i pe cei doi doctori fără de arginți și la fel nevoind să aducă jertfe marilor zei, a poruncit să le taie și lor capetele.

Tot în această zi, Cuviosul Nichita Zăvorâtul (Închisul) din Pecersca, episcopul marelui Novgorod

În zilele cuviosului egumen Nicon, a fost un frate în mănăstirea Pecersca, anume Nichita, care-l ruga să-i dea binecuvântare pentru a merge în singurătate.

Deci, neascultând el de egumen s-a zăvorât în chilia lui și a venit diavolul în chip de înger la el și l-a înșelat, căci a ascultat de acesta care i-a spus să nu se mai roage, ci să citească cărți. Astfel, căzând cu mintea, devenise slăvit pentru că începuse a proroci, prorocii care se împlineau.Atât de mult a învățat pe de rost cărțile Vechiului Testament, încât nu vroia să mai audă de cărțile evanghelicești și apostolicești, deci au cunoscut toți părinții că este un înșelat.

Atunci au venit toți cuvioșii părinți la el și făcând rugăciune către Dumnezeu au izgonit pe diavol din Nichita, și scoțându-l afară îl întrebau ceva din Vechiul Legământ, iar el se jura că niciodată n-a citit acele cărți.

După aceea, venindu-și în sine, Nichita a plâns cu amar, dându-se pe sine la ascultare și înfrânare, având o viață curată și covârșind pe toți cu fapta bună. Pentru multa sa dragoste spre paza poruncilor a fost ridicat în scaunul episcopal al Novgorodului.

Astfel îngrijându-se de turma încredințată cuviosul Nichita s-a mutat la Domnul la veșnica viață, la anul 6606 de la Facerea lumii (adică la anul1098 după Hristos).

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

editor: George Cismaru