Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei

Întru această lună, ziua a douăsprezecea Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei

Sfântul Meletie a fost de neam din Armenia cea mare, născut din părinți creștini și de bun neam, ajungând desăvârșit în toate faptele bune, fiind iubit de toți, de aceea a și fost silit de cei binecredincioși pentru a primi vrednicia de păstor al cetății Sevastia. Apoi, a fost mutat în Veria Siriei, după care a fost ales arhiepiscop la scaunul Antiohiei, în chip minunat, fiind primit cu cinste și evlavie de popor, încât fiecare își numea copiii după numele sfântului, socotind că prin aceasta îl au pe sfântul în casa lor.

Însă la 30 de zile după instalarea în scaunul Antiohiei, sfântul a fost izgonit de ereticii care vrăjmășeau asupra adevărului, iar el învăța poporul să țină de dogmele Sinodului de la Niceea, iar cei care nu fac așa sunt rătăciți.

După izgonirea Sfântului Meletie din scaunul său, s-a făcut ruptură între credincioși  și arieni, care aveau o biserică în afara cetății, având preot pe unul Paulin. Odată, cu venirea la domnie a împăratului Iulian Paravatul,  acesta părându-se că este credincios a poruncit ca toți episcopii să se întoarcă în scaunele lor. Deci, s-a întors și Meletie în cetatea Antiohiei, care era despărțită în două, unii se numeau paulieni, după numele lui Paulin, care devenise episcope al arienilor, iar alții meletieni, după numele Sfântului Meletie.

Nelegiuitul Iulian, după ce s-a întărit în împărăție, s-a lepădat pe față de Hristos și s-a închinat idolilor, apoi a început prigoana împotriva creștinilor, astfel a izgonit și pe Meletie din Antiohia.

După pieirea lui Iulian Paravatul și venind la domnie iubitorul de Hristos, Iovian, cetatea Antiohiei, iarăși a avut păstor pe Sfântul Meletie, în care s-a adunat și un sinod local care a întărit dogma de la Niceea.

Însă, murind Iovian, după acesta a venit Valens, care a izgonit, de asemenea pe sfântul, însă după pieirea răucredinciosului împărat, din nou a fost chemat sfântul în Antiohia.

După ceva vreme, s-a adunat sinodul al II-lea Ecumenic, la Constantinopol,  în zilele împăratului Teodosie cel Mare, cel care înainte de a fi ales domn, văzuse în vis pe sfântul Meletie, punându-i coroana imperială.

Sfântul Meletie a plecat la Domnul, încă neisprăvindu-se soborul, iar mai pe urmă a fost dus în Antiohia, fiind așezat aproape de Sfântul Mucenic Vavila, pentru apărarea cetății și spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Tot în această zi, Cuvioasa Maria, care s-a numit Marin, și tatăl ei, Cuviosul Evghenie

În Bitinia era un bărbat, anume Evghenie, iar acesta avea o femeie temătoare de Dumnezeu, care i-a născut o fiică, căreia i-a pus numele Maria. După moartea femeii lui, și crescând fiica lui, Evghenie a vrut să-i lase toată averea fetei și el să meargă la mănăstire. Însă, Maria a urmat și ea tatălui ei, căci s-a îmbrăcat în haine bărbătești, tunzându-și părul capului și schimbându-și numele în Marin, iar după împărțirea averii la săraci, au intrat amândoi în viața de obște a călugărilor.

Petrecând acolo în mănăstire, și sporind în fapte bune, tatăl ei, Evghenie a plecat la Domnul, iar  diavolul dorind să-i facă împiedicare fecioarei Maria, sau tânărului Marin a uneltit următorul meșteșug. Fiind trimis Marin la țarină, de către egumen, dimpreună cu trei frați, pe cale aceștia s-au odihnit într-o casă de oaspeți. Gazda avea o fiică, pe care un ostaș a prihănit-o noaptea și a zămislit în pântece, și care i-a spus fetei să spună că cu monahul cel frumos, Marin a rămas însărcinată.

După ceva vreme, tatăl fetei văzând pe fiica lui gravidă și aflând că a rămas însărcinată cu monahul Marin a mers la mănăstire, fiind foarte supărat pe monahi. Egumenul auzind cele spuse de acela, a izgonit pe Marin din mănăstire, iar acesta sta lângă porți, răbdând frigul și arșița. Născând fata gazdei un prunc de parte bărbătească, l-a adus pe acela monahului Marin, care avea grijă de copil, cerând lapte de la păstori.

După trei ani, au venit frații la egumen cerându-i să-l primească pe Marin înapoi în mănăstire, mai ales că-și mărturisise păcatul, deși nu-l făcuse nicidecum. Astfel, la insistențele fraților, monahul Marin a fost reprimit în mănăstire, însă ca să fie cel de pe urmă, slujind muncile cele mai proaste. Acesta, avea și un prunc care îi zicea tată, și care venind la vârsta potrivită s-a învrednicit de haina monahală, însă după moartea fericitului Marin.

Văzând Hristos, răbdarea miresei Sale a mutat-o la locașurile cele cerești, căci a adormit în chilia sa, iar după trei zile frații observând că monahul Marin lipsește l-au găsit răposat.

Atunci, o minune, frații pregătind trupul lui Marin pentru îngropare l-au aflat că a fost femeie, de aceea și egumenul stătea aruncat la picioarele sfintei cerându-i iertare pentru mâhnirea care i-a pricinuit-o. Venind și tatăl celei ce rămăsese însărcinată, acesta a rămas mut, apoi a plâns cu tânguire. Iar, fata acestuia care era muncită de diavol, venind a mărturisit tot adevărul și fiind adusă la mormântul sfintei, îndată a primit tămăduire.

Tot în această zi, Sfântul Alexie, mitropolitul Kievului și a toată Rusia, făcătorul de minuni

Acesta era din părțile Severului, din cetatea Cernigovului și din tinerețe, iubind pe Dumnezeu, a lăsat pe părinți și căsătoria. Deci, s-a dus în mănăstirea Sfintei dumnezeieștii Arătări (Boboteaza), unde a fost tuns în monahism, petrecând 40 de ani în postire, rugăciuni neîncetate și privegheri. Pentru faptele lui bune a fost pus episcop în cetatea lui Vladimir, iar după moartea mitropolitului Teognost,  a fost ales mitropolit al Kievului și a toată Rusia.

Păstorind cu înțelepciune turma încredințată, Sfântul Alexie a plecat la Domnul în anul 1378, petrecând în arhierie 24 de ani, iar el fiind în vârstă de 85 de ani.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru