Sfântul Sfințitul Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei
Întru această lună, ziua a unsprezecea, Sfântul Sfințitul Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei și cei împreună cu dânsul
Acesta a odrăslit în vreme de prigoană și pentru viața lui bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, a fost pus episcop al cetății Sevastiei Capadociei. Sfântul Vlasie, nu se dădea la chinuri fără voia lui Dumnezeu, de aceea se ascundea într-un munte, nevoindu-se într-o peșteră. Acolo, fiarele sălbatice veneau la dânsul și luau binecuvântare, ca și cum ar fi fost înțelegătoare, iar dacă se îmbolnăvea vreuna dintre ele, venind la sfânt, era tămăduită de acesta.
În acele zile, poruncind ighemonul Agricola vânătorilor să vâneze o mulțime de fiare de tot felul și mergând aceia în muntele Argheos unde se nevoia sfântul, l-au aflat pe acesta făcând rugăciuni. Sfântul Vlasie a fost luat de ostași din porunca ighemonului, iar pe drum acesta făcea multe minuni, tămăduind pe bolnavi, nu doar pe oameni, ci și dobitoacele.
Fiind adus la ighemon, acesta l-a întemnițat pe sfânt, după care aducându-l la judecată și episcopul Vlasie neplecându-se spre slujirea idolească, îndată a fost dat la chinuri, după care l-a aruncat din nou în temniță. Apoi, iarăși fiind adus sfântul înaintea tiranului și văzându-l nemișcat în credință, a fost dat spre alte chinuri și trimis apoi în temniță. Pe drum, Vlasie era urmat de 7 femei credincioase, care adunau sângele mucenicului ce picura din trupul lui. Pentru aceasta, femeile au fost aduse înaintea ighemonului, căruia i-au cerut idolii sub pretextul de a se închina acelora, însă pe care ele i-au aruncat în iezerul din apropiere. De aceea, au fost pedepsite, fiind aruncate într-un cuptor de foc, care s-a stins imediat și așa au ieșit nevătămate, însă tiranul mai apoi a poruncit să le taie capetele.
La urmă, sfântului Vlasie împreună cu doi copii ai uneia din cele 7 femei, au fost condamnați și ei la tăiere cu sabia și așa au mers la Domnul.
Tot în această zi, Sfânta Teodora împărăteasa
Aceasta a fost soția împăratului Teofil, luptătorul împotriva icoanelor, dar ea nu a urmat acestuia, pentru că ținea în taină sfintele icoane.
După moartea bărbatului ei, a adunat un sobor de sfinți părinți din toate laturile împărăției, dimpreună cu patriarhul Metodie, la anul 843, în data de 11 martie, în prima duminică din Postul Mare și a restaurat cinstirea icoanelor, condamnându-i pe ereticii iconoclaști.
Făcând multe lucruri bune și îmbrăcând chipul monahal dimpreună cu cele 4 fiice ale sale, Sfânta Teodora s-a mutat la Domnul, la anul 867.
sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012
Editor: George Cismaru
