Cuviosul Martinian Pătimitorul

Întru această lună, ziua a treisprezecea Cuviosul Martinian Pătimitorul

Acesta, fiind tânăr și frumos cu trupul, având 18 ani a părăsit cetatea Cezareei Palestinei și a mers în muntele ce se numea ,,locul Corabiei”. Acolo a petrecut 25 de ani, având viață îngerească, de aceea a luat darul de la Dumnezeu de a vindeca pe cei îndrăciți.

Deci, diavolul a încercat să-l amăgească cu năluciri, dar el s-a arătat pașnic în sine și nefricos, veselindu-se și lăudând pe Dumnezeu. Însă, o femeie desfrânată a pus rămășag cu câțiva bărbați, că ea va reuși să-l clatine pe fericitul Martinian. Astfel, femeia s-a îmbrăcat în haine sărăcăcioase, iar podoabele sale ce frumoase le-a pus într-o traistă și așa s-a dus la chilia lui Martinian, unde a strigat cu plângere ca să fie miluită. Monahul a deschis ușa și a primit-o pe femeie, apoi i-a zis să se încălzească la foc spunându-i ca dimineață să plece în pace, iar el s-a dus în încăperea cea dinăuntru închizând ușa. Noaptea, femeia s-a împodobit cu hainele ei cele frumoase spre înșelarea sfântului, pe cele vechi punându-le în traistă. Făcându-se ziuă, și venind Martinian în încăperea din față, a aflat-o pe femeie în hainele luxoase, și așa aceasta a început să-l ademenească spre pofta trupească. Dumnezeu, însă n-a trecut cu vederea ostenelile sfântului, astfel încât i-a ajutat, schimbându-i inima de la gândul rău la cel bun, căci găsind câteva vreascuri le-a aprins în chilie și așa sărea în foc, spunându-și : ,,de poți răbda focul cel nestins, apropie-te de femeie și săvârșește păcatul!”

Femeia văzând ceea ce făcea fericitul, și-a venit întru cunoștință, deci dezbrăcând hainele luxoase le-a aruncat în foc, și luând zdrențele a căzut la picioarele lui Martinian ca să fie miluită.bAcesta a îndemnat-o să meargă la Betleem și căutând o fecioară, anume Paulina, să intre în mănăstirea zidită de aceasta, care o va și povățui spre calea mântuirii. Deci, fericita Zoe, căci acesta era numele femeii păcătoase s-a nevoit 12 ani în pocăință, apoi a adormit cu pace întru Domnul.

Iar, fericitul Martinian, sculându-se din locul unde se nevoia a plecat la mare, ducându-se în mijlocul acesteia și găsind acolo o piatră a trăit acolo 6 ani, răbdând toate pentru Domnul. Diavolul n-a încetat războiul cu Martinian, deci acela a surpat o corabie în care erau bărbați și femei, doar o fecioară salvându-se pe o scândură și așa aceea a ajuns în dreptul pietrei unde se nevoia sfântul. Acolo, el a lăsat-o pe fecioară, iar el s-a aruncat în mare, unde din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, 2 delfini l-au adus la mal.

Apoi, sfântul a cutreierat 2 ani pământul trecând prin 168 de cetăți și la sfârșit s-a dus la Atena, unde intrând în biserică și chemând episcopul de acolo a adormit în Domnul.

Iar, fericita femeie, care a viețui pe piatră în locul lui Martinian, se numea Fotinia, și aceasta s-a nevoit 6 ani acolo apoi și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Cuviosul Simeon, izvorâtorul de mir

Cuviosul Simeon a fost cârmuitor al Serbiei, dar s-a lepădat de împărăția lumească și toată viața sa a dat-o ca să-și câștige viața cea nestricăcioasă. El a fost ucenic al unuia dintre fii săi, anume Sava, care se nevoia în mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos. Apoi, acesta a înnoit mănăstirea Hilandar cu ajutorul fiului său și după multe nevoințe, a adormit în Domnul.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru

 

S-ar putea să vă placă și...