Sfântul Antonie cel Mare

În ziua a șaptisprezecea facem prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare

Acesta era de neam egiptean din părinți creștini și cu avuție multă, care l-au crescut creștinește. După moartea părinților lui, tânărul Antonie a dăruit toată averea sa la vecini și la săraci, iar pe sora sa, căci rămăsese doar cu ea, a încredințat-o unor cunoscute și credincioase fecioare.

Apoi, el s-a retras pe lângă satul său nevoindu-se în viața cea retrasă, căci așa se osteneau atunci monahii, nefiind încă mănăstiri în Egipt. Însă, vicleanul vrăjmaș, diavolul nu suferea o astfel de nevoință, deci a început să-l chinuie cu năluciri, cu aduceri aminte de avuții, cu dulcețile vieții, dar, Antonie toate cursele vrăjmașului le-a biruit cu ajutorul Domnului.

Deci, tânărul Antonie s-a hotărât să se nevoiască și mai aspru, viețuind într-un mormânt, iar diavolul iarăși l-a bătut și chinuit, pătimind multe de la vrăjmaș, însă Domnul n-a uitat de el și a venit în sprijinul lui. După aceasta s-a dus în munte și s-a nevoit 20 de ani în singurătate, sporind în nevoință. Apoi, au început să vină oamenii la el, dorind să-i urmeze nevoinței și sihăstriei lui, iar el vorbindu-le și sfătuindu-i, pe mulți dintre aceștia i-a îndrumat spre viața cea monahicească.

Astfel, cuviosul Antonie s-a făcut povățuitor al multor monahi, care i-au devenit ucenici și care au început să zidească mănăstiri în care să viețuiască fiind povățuiți de bătrânul. Acesta îi sfătuia să ia aminte fiecare la faptele lui, cele de zi și cele de noapte, iar dacă au păcătuit să înceteze, însă dacă n-au păcătuit să nu se fălească, ci să petreacă întru bunătate și multe alte sfaturi le spunea părintele pentru mântuirea sufletelor lor.

Iar dacă a venit vremea plecării lui din viața aceasta, fiind în vârstă de 105 ani, bătrânul i-a povățuit să nu se lenevească, ci să se sârguiască și să aibe râvnă către sfinți, păzind predaniile părinților și credința cea dreaptă. Apoi, ucenicii lui i-au pus trupul în mormânt după cum a lăsat vorbă bătrânul, fiind neștiut de nimeni, afară de cei doi ucenici care l-au îngropat.

În afară de această viață scrisă de marele Atanasie, se află și alte lucrări ale Cuviosului Antonie și povestiri folositoare despre dânsul, între care amintim : pe cea cum l-a aflat în pustie pe Cuviosul Pavel Tebeul, dar și cea în care diavolul, luând chip de om, a venit la dânsul, vrând vicleanul să se pocăiască.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru