Închinarea cinstitelor lanțuri ale Sfântului Apostol Petru

În luna Ianuarie, ziua a șaisprezecea facem prăznuirea închinării cinstitelor lanțuri ale Sfântului Apostol Petru

Atunci când Sfântul Apostol a fost dus în temniță de împăratul Irod și era legat cu două lanțuri de fier, dormind el noaptea între doi ostași a venit îngerul Domnului și l-a scos afară, eliberându-l din obezi. Izbăvirea lui s-a auzit în toată cetatea Ierusalimului, încât acele lanțuri au fost luate de câțiva credincioși care le-au păstrat, avându-le înaintea ochilor ca pe apostolul Petru însuși, cel ce după aceea a mers să propovăduiască Evanghelia și în alte țări, iar în Ierusalim n-a mai venit.

Prin acele lanțuri se făceau tămăduiri și de aceea se cinsteau cu cucernicie de creștini, păstrându-se din neam în neam. Astfel, acelea au ajuns în mâinile patriarhului Iuvenalie, al Ierusalimului, iar pe când împărăteasa Evdochia, soția împăratului Teodosie al II-lea se afla în oraș și a zidit multe biserici, atunci patriarhul i-a dăruit și cinstitele lanțuri ale Sfântului Petru. Deci, un sfânt lanț l-a dus în biserica din Constantinopol închinată sfântului, iar celălalt l-a trimis fiicei sale, Eudoxia, la Roma. Acolo, s-a mai aflat un cinstit lanț cu care Sfântul Petru a fost legat de Nero, prin urmare cu cel de-al doilea au fost puse în biserica închinată apostolului verhovnic din Roma.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici și frați Pevsip, Elasip, Mesip, Neonila, bunica lor și cei împreună cu dânșii

În vremea Sfântului Policarp, episcopul Smirnei, acesta avea ucenici în diferite țări pe care i-a trimis să propovăduiască pe Hristos. Deci, au fost trimiși doi preoți ai lui Dumnezeu, Antioh, Benign și diaconul Tirs într-o cetate care se numea Edua, unde au aflat un bărbat, anume Faust, de neam bun, care i-a și primit. Acela, aflând că sunt prezbiteri i-a rugat cu osârdie să facă creștini pe casnici, rudele și prietenii lui, ceea ce au și împlinit. Aducându-și aminte, Faust că are o soră, Neonila pe nume și aceasta are trei nepoți care locuiesc în cetatea Lingoniei, ea dorind să-i facă ostași ai lui Hristos, aceia rătăcind în păgânătate.

Prin urmare, a fost trimis Sfântul Benign la Neonila care l-a primit cu toată cinstea în casa ei. Apoi, cei doi împreună cu ajutorul Domnului i-au întors de la slujirea idolească pe cei trei frați, aceia fiind luminați cu Sfântul Botez. Deci, tinerii crezând în Hristos au sfărâmat idolii, iar poporul cel păgân s-a aprins cu mânie asupra lor. Astfel, fericiții tineri L-au mărturisit pe Hristos, iar judecătorii i-au osândit la chinuri ca să-i piardă. Așa, au chemat și pe bunica lor Neonila ca să-i întoarcă la închinarea zeilor lor, dar aceasta i-a îmbărbătat mai mult și i-a fericit pentru că au ales să urmeze lui Hristos.
După multe chinuri pe care le-au răbdat cu curaj și credință în Hristos, cei trei sfinți frați au fost băgați în foc din care au scăpat nevătămați. Apoi, văzând cetele sfinților îngeri înaintea lor, și-au plecat genunchii la pământ și așa și-au dat sufletele. Mai pe urmă o femeie, anume Iovila a strigat în mijlocul poporului necredincios că și ea este roaba lui Hristos, deci i-au tăiat ei capul ca și bunicii Neonila.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru