Mânăstirea Aninoasa, o nouă revelație argeșeană

Mânăstirea Aninoasa. Am descoperit această mânăstire într-o dimineață friguroasă, de la începutul lunii martie. Ușa masivă de lemn părea închisă, deși am apăsat-o cu putere. O măicuță care trecea ocupată prin curte mi-a spus că trebuie să apăs cu nădejde pentru că biserica nu se încuie niciodată, nici măcar noaptea. Zis și făcut! Ușa s-a deschis apoi ca prin farmec.

Am intrat cu bucurie și cu emoție descoperind una dintre cele mai frumoase bisericuțe de piatră văzute de mine până atunci.

LOCAȚIE ȘI ISTORIE

Situată la o distanță de aprox. 20 km de Câmpulung-Muscel și la 30 km de Curtea de Arges, mănăstirea Aninoasa este însuflețită de o obște de maici. În zona Argeșului este singura mănăstire cu aspect de fortificație, iar grosimea zidurilor este de aproape 2 m. Explicația rezidă în faptul că odinioară această mânăstire era foarte bogată și destul de des atacată. Aveau mii de cai, sute de vaci, robi tigani folositi în administrarea averilor, aveau metocuri și moșii în vreo șapte județe.

Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677, și este ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vlădescu. Boieri pământeni, Vlădeștii au dat și numele unui sat din apropiere, Vlădesti.

PICTURĂ

De cum am pășit în pridvorul bisericii, am văzut picturile superbe de pe pereți și cupola. Ele poartă semnătura unui pictor și zugrav iconograf cunoscut al curții Cantacuzinilor, Pârvu Mutu. De fapt, biserica a fost prima biserică pictată de el, când era foarte tânăr, la întoarcerea sa din Bucovina, unde învățase timp de 6 ani arta picturii de la  un cunoscut pictor de biserici rus.

Deasupra ușii de la intrarea mare se poate vedea tabloul votiv reprezentând ctitorii împreună cu 11 copii din neamul boieresc, tabloul fiind specific portretisticii lui Pârvu Mutu.

ÎNCHINATĂ SFÂNTULUI IERARH NICOLAE

Biserica Mănăstirii Aninoasa din județul Argeș este închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În pridvorul deschis sunt pictate scene din viața sfântului, iar în biserică se găsesc și părticelele din moaştele Sfântului Nicolae, aduse aici în anul 2007 de la Bari (Italia).

Numele mănăstirii Aninoasa vine de la pădurile de anini sau arini, copaci înalți și drepti, specifici zonelor umede care, în trecut, împrejmuiau pe arii mult mai largi mânăstirea noastră. Astăzi doar ici si colo pe valea raului Bratia se mai găsesc astfel de copaci.

Mânăstirea Aninoasa – fost metoh al Mânăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung şi al Mitropoliei Ţării Româneşti, a reprezentat şi un important centru cultural medieval în secolul al XVIII-lea, prin susţinuta activitate a unor copişti de texte laice şi religioase: Petre Dascălul, Nicolae Piteşteanul, Grigorie Logofătul.

Cărţi ritualice importante se găsesc în patrimoniul mânăstirii: Îndreptarea legii -1652, Penticostarion (1743, 1765), Evanghelii (1750, 1786), Psaltire -1790, Cazanii (1745, 1780), Mineie – 1780. De asemenea, din patrimoniul mânăstirii fac parte şi icoane pictate pe lemn în sec. XIX de N. Tomescu dar şi clopote din 1606 şi 1729.