Cuviosul Părintele nostru Isidor Pelusiotul

Întru această lună, ziua a patra Cuviosul Părintele nostru Isidor Pelusiotul

Acesta era de neam egiptean, fiu de părinți de neam bun și iubitori de Dumnezeu, iar învățând el toată filosofia cea din afară și dumnezeiasca înțelepciune, a lăsat slava acestei lumi și s-a dus în muntele Pelusiului, unde s-a făcut monah.

Acolo s-a nevoit și și-a ostenit trupul atât de mult, încât trăia o viață îngerească. El a scris multe lucrări pline de folos, dar mai ales epistole către diferite persoane, aproape zece mii, în care tălmăcește dumnezeiasca Scriptură și îndreaptă obiceiurile oamenilor.

Cuviosul a fost un mare sprijinitor al Sfântului Ioan Gură de Aur, cel izgonit pe nedreptate de pe scaun. De asemenea, a fost un apărător al dreptei credințe, un râvnitor și păzitor al fecioriei, pe care o numea ,,împărăteasă”.

Multe fapte bune învățând cuviosul pe toți, mai ales prin cele scrise, dar și prin cele vorbite, astfel a ajuns la adânci bătrâneți, apoi s-a mutat la Domnul Dumnezeu, bineplăcând Aceluia.

Tot în această zi, Cuviosul Nicolae Mărturisitorul, egumenul Studiților

Acesta s- născut în Creta, în satul Chidonia, din care era și Sfântul Mucenic Vasilid, unul din cei 10 care au pătimit în Creta.

La 10 ani, fiind obișnuit cu cărțile dumnezeiești, l-au trimis părinții lui la unchiul său, Fericitul Teofan , la Constantinopol, la mănăstirea studiților. Acolo, văzând egumenul darul lui Dumnezeu care era în Nicolae, la tuns în monahism, apoi l-a silit să primească preoția, pentru viața lui cea îmbunătățită.

În acea vreme s-a tulburat Biserica cu eresul luptei împotriva sfintelor icoane, deci și fericitul Nicolae, împreună cu învățătorul său Sfântul Teodor Studitul au fost surghinuți în cetatea Mezopa, unde au îndemnat pe mulți oameni la cinstirea icoanelor. Deci, au fost izgoniți și de acolo, fiind trimiși la un loc ce se numea Zonit, apoi aruncați în temniță.

Acolo, cei doi au suferit multe primejdii, au fost chinuiți și bătuți pentru că au mustrat pe împăratul care lupta împotriva sfintelor icoane. După pieirea rău-credinciosului împărat, a venit un altul care nu prigonea pe creștini, deci s-au întors și cei doi din surghiun la Calcedon. După acea, au venit în insula Heronis Acriton și acolo, marele Teodor s-a mutat la Dumnezeu.

Făcându-se liniște în Biserica lui Hristos datorită împărătesei Teodora, fericitul Nicolae a venit la mănăstirea Studion unde a fost pus egumen. Dar, venind iarăși la domnie împărați necredicioși, Nicolae a fost izgonit, iar mai apoi închis. Pierind nelegiuiții împărați, după prorocia bătrânului Nicolae, acesta  a fost eliberat din temniță, și silit să primească iarăși mănăstirea sa.

Venind vremea plecării lui la Domnul, cuviosul a mângâiat pe ucenici și a fost îngropat cu cinste de aceia.

Tot în această zi, Pomenirea sihastrului necunoscut, care s-a pocăit după căderea în păcat

Era un sihastru temător de Dumnezeu care ședea într-un munte pustiu, la hotarele cetății Antinoa, din Egipt și care era îmbunătățit. Pe acesta vrăjmașul l-a ispitit, care l-a determinat să plece din chilia lui. Deci, ieșind el din liniștirea lui, a văzut o femeie cu care a căzut lângă un râu și mâhnindu-se de aceasta, nu-și aducea aminte de cuvintele Domnului, care poate să-i dea tămăduire.

Venindu-și el în fire, s-a întors el la chilia lui și acolo priveghea în post și rugăciune, a petrecut tot anul postind. Apoi, venind noaptea Învierii, Domnul I-a dat dezlegare de greșeli, iertându-i păcatele și fiind înviat de Dumnezeu din moartea păcatului.

Atunci când era el să plece la Domnul, i s-a arăta Acesta spunându-i că se va duce la cele veșnice și așa și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru