Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu

Întru această lună, ziua a treia Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu

Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, care aștepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste dânsul.

Acesta, după porunca regelui Egiptului, Ptolemeu a tălmăcit Legea lui Moise din limba evreiască în cea elinească, fiind ales alături de ceilalți înțelepți ai lui Israel ( șaptezeci la număr).

Ajungând el la cuvintele lui Isaia: ,, Iată, fecioara în pântece va zămisli și va naște fiu”, s-a îndoit, zicând că este cu neputință pentru o fecioară să poată să nască, de aceea, luând cuțitul a vrut să radă acele cuvinte. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: ,,Nu fi necredincios față de cele scrise și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Prin urmare, atunci când Maica Domnului a venit cu pruncul la templu ca să facă cele după lege, atunci și bătrânul Simeon, mânat de Duhul a venit și cunoscându-l că Acela este Mesia, a cerut slobozire din viața aceasta, având ca la 360 de ani, pentru că a văzut cu ochii lui Mântuirea.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Adrian și Evul

Acești sfinți erau din cetatea Vanea, iar pentru dragostea lui Hristos au mers în cetatea Cezareea, unde mulți pătimeau pentru credința creștină.

Deci, au fost aduși și aceștia la ighemonul Firmilian și supuși la multe chinuri pentru Hristos, iar la urmă au fost dați la fiare sălbatice. Adrian a fost dat la un leu, dar rămânând teafăr, i s-a tăiat capul. La fel, și Evul a fost aruncat la același leu și fiindcă a rămas nevătămat, i s-a tăiat și lui capul. Astfel, amândoi mărturisitorii au luat cununa muceniciei cea neveștejită.

Tot în această zi, Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Japoniei

Sfântul Nicolae cel Nou, apostolul Japoniei, s-a născut în anul 1836, în satul Iegoria, gubernia Smolensk, din părinți dreptcredincioși. În timpul studiilor s-a simțit chemat la misiunile îndepărtate pe care Biserica Rusă le făcea atunci. Astfel, inițial a vrut să meargă în China, dar apoi s-a hotărât să aleagă Japonia, după ce a citit o lucrare despre acea țară misterioasă și care la vremea acea era închisă pentru lumea de afară.

În anul 1860, pe când era în anul al patrulea la Academia Teologică din Sankt Petersburg, acesta a primit ca un semn de la Dumnezeu o circulară a Sfântului Sinod care căuta un voluntar doritor să devină preot la consulatul rus din Hakodate. Astfel, după terminarea studiilor a fost tuns în monahism sub numele de Nicolae, fiind hirotonit diacon, și mai apoi preot.

Ajungând în Japonia, Nicolae a învățat singur japoneza și după câțiva ani de muncă stăruitoare a adus la credința ortodoxă pe preotul păgân Sawabe și pe doctoral Sakaya. Astfel, cu ajutorul celor doi ucenici, preotul Nicolae a întemeiat o mică obște de 15 creștini japonezi.

După alți 10 ani de lucrare plină de râvnă, în 1873, guvernul japonez a îngăduit organizarea misiunii ortodoxe, care s-a mutat la Tokyo, iar numărul creștinilor a ajuns până la o mie.

În 1875 a fost hirotonit primul preot orthodox japonez, iar dupp 10 ani, arhimandritul Nicolae a fost înscăunat ca întâiul episcop al Japoniei.

Acesta s-a străduit să întemeieze o adevărată biserică locală, care să folosească limba japoneză în cult. În acest fel, în țara Soarelui-Răsare, s-a ridicat datorită strădaniilor Sfântului Nicolae cel Nou, lumina Sorelui Dreptății, Hristos-Domnul nostrum.

Arhiepiscopul Nicolae a adormit întru Domnul în data de 3 februarie 1912, iar creștinii ortodocși de acolo l-au cinstit îndată ca pe un sfânt întocmai cu apostolii și mormântul său este un loc de pelerinaj și izvor de har pentru Biserica Ortodoxă a Japoniei, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Amin

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru