Sunt creștin. Dar cum mă-mbrac?!
Poate că, la vederea acestui titlu, sunteți tentați să spuneti: „Hai că asta e culmea! Biserica se ocupă și cu ce mă îmbrac!?” Pai nu că se ocupă, căci Biserica nu e casă de modă, dar nici nu vrea să devină podium pentru ce ne-am mai cumpărat și nici nu poate viețui indiferentă la modul în care ne aranjăm aspectul trupului, care este parte a ființei noastre omenești și templu sau locuință a Duhului Sfânt, adică nu orice!
(Material realizat de Pr. Ciprian Mihail Dragomir)
Nu putem să spunem că e important doar cum ne rugăm și cum postim, dar e neglijabil sau opțional poftei noastre cum ne îmbrăcăm și ne aranjăm! Dacă ar fi așa, atunci la serviciu de ce nu ne ducem oricum?! Dacă în cele pământești avem grijă, cu atât mai mult e bine să ne orientăm corect și față de cele care țin de cer, de rai, de mântuirea noastră, de salvarea noastră din mrejele păcatului, a acestui șanț cu borduri frumoase și înșelătoare care ne duce direct în iad, în locul cel mai nedorit!
În primul rând se face trebuință să fim atenți la aspectul de sminteală, în al doilea rând la păcatul comodității și în al treilea rând la contextul bisericesc în care ne aflăm! Haideți să le privim mai pe îndelete:
- Prima data este bine sa ne gândim dacă aspectul nostru trupesc poate sminti pe cineva, știind că sminteala, adică păcatul prin care determinăm – fie și indirect – pe cineva să se comporte nepotrivit față de Dumnezeu, prin care derutăm în cele bune pe o persoană sau chiar o atragem în cele zăpăcite, este unul dintre cele mai mari păcate, alături de blasfemie, de lepădarea de la credința cea dreaptă și de ură! Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că sminteala este mai gravă și decât sinuciderea! Deci, atenție mărită!
PE scurt am putea spune cum nu sunt admise bluzele decoltate, fustele sau rochițele scurte, bluzele ori maieurile transparente, etalarea unor zone dezbrăcate de vestimentație, colanți sau pantaloni la în îmbrăcămintea ortodoxă a femeilor. - Acum să privim înveșmântarea noastră și din altă perspectivă: ca și creștin nu te îmbraci cum vrei și cum îți place, ci cum e bine față de Cel care te susține întru toate și în care crezi!
În plus dacă spunem că ne e mai comod să ne îmbrăcăm ca până acum, trebuie să știm că această comoditate este un păcat, derivat din cel al plăcerii de sine și mână în mână cu păcatul ignoranței față de cele sfinte și chiar cu cel al iubirii de slavă (bineînțeles deșartă) de la oameni! - Ultimul subpunct pe care vreau să-l accentuez este cel al culorii, deoarece și ea poate devia atenția noastră duhovnicească sau chiar să smintească! Cât de greu să fie să purtăm un costum frumos, dar cu o cămașă, cravată ori eșarfă de culoarea praznicului în care ne aflăm: nuanțe de alb în perioada Învierii; de galben ori auriu în cele ale Nașterii și Înălțării; de culori sobre în timpul Posturilor (cel al Sfinților Apostoli îl petrecem între 16 – 28 iunie anul acesta) și poate chiar de negru ori grena închis în cea a Postului Mare; culoarea albastru la cele ale Preasfintei Treimi, verde la sărbătorile Maicii Domnului, roșu la vremea pomenirii Sfinților Martiri sau Mucenici, care și-au vărsat sângele pentru a rămâne fideli lui Dumnezeu și orice alta culoare nețipătoare în restul anului, pentru a nu atrage atenția spre podoaba respectivă, ci spre aspectul plăcut general!?!
Dar atenție, nu se adaptează decât culoarea veșmintelor, nu și a unghiilor, a buzelor, a pleoapelor ori a părului, care este bine să rămână cea naturală de la mama din burtică și cum se modifică singură pe parcursul vieții, deoarece dacă ne vroia Dumnezeu pictați în fel și chip ne rezolva de la Adam și Eva! Iar colorarea diverselor părți ale corpului nostru nu este decât un semnal indirect către Creator, că ori nu credem în El, ori credem că nu ne vede, ori nu ne pasă ce zice! Deci alte păcate!
Așa că haideți să acordăm mai multă atenție aspectului nostru, dar în sens pozitiv, nu egoist, purtându-ne după cum ne dorim să ne fie credința, nu după cum ne-am obișnuit!
