Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

Duminica ce a trecut ne prezintă în mod anticipat tabloul Înfricoşătoarei Judecăţi. Cea de-a Doua Venire a lui Hristos  devine temă de cugetare tocmai acum în apropierea Postului. Unul din rosturile sale este şi acela de ne face să vedem în ziua de faţă ajunul judecăţii şi apropierea sfârşitului. Fiecare clipă a vieţii noastre devine astfel, prilej de pocăinţă „mai înainte de sfârşit” (Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, p. 305).

(Material realizat de pr. Lucian Farcaşiu)

Priveghere spre judecată

În Triod, în cadrul slujbelor acestei Duminici se insistă asupra descrierii detaliate a Judecăţii, a răsunetului trâmbiţei din urmă, a deschiderii mormintelor, a cărţilor deschise şi a prezentării faptelor ascunse ale fiecăruia, asupra strigătelor de spaimă a celor osândiţi şi a suferinţelor lor în iad. Criteriul acestei judecăţi va fi în primul rând dreptatea lui Dumnezeu. Textul din Triod arată despre acest fapt următoarele: „Acolo nimic nu te va putea ajuta, judecător fiind Dumnezeu: nici învăţătura, nici meşteşugul, fără numai puterea ta cea din fapte, suflete al meu” (Triod, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Utrenia, Canonul, Cântarea a 4-a, tropar 1, p. 43).

Judecata, după cum precizează Sinaxarul Duminicii, nu se va referi la faptele exterioare ale omului: posturile sau privegherile, ci mai degrabă la faptele omului lăuntric: milostenia şi compasiunea, atât faţă de cei drepţi cât şi faţă de cei păcătoşi (Triod, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Sinaxar, p. 46). Iar textul slujbelor duminicii, ne îndeamnă astfel: „ … aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe ci însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe cei din temniţă să-i căutăm …” (Triod, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Vecernia, la Litie, Slavă…, p. 40). Aceasta este poate cea mai frumoasă caracterizare a iubirii. Iubirea creştină devine astfel „imposibilitatea posibilă”, de a-L vedea pe Hristos în celălalt, oricine ar fi acsesta. Iubirea însă, manifestată în relaţiile dintre semeni, nu mai este nic o clipă „activism social” pentru că ea ţineteşte „dincolo de acestă lume”, motivaţia sa aflându-se în Dumnezeu” (A. Schemann, Postul cel Mare, p. 28-29). Cei ce o vor aşadar, să primească „cununa” se vor osteni cu milostenia.

Săptămâna Înfricoşătoarei Judecăţi, în structura slujbelor ei, începe să dobândească elemente specifice Postului: cântarea Aliluia la Utrenie şi rugăciunea Sfântului Eferm Sirul (Doamne şi stăpânul vieţii mele…), la Pavecerniţă.

Pedagogia unei săptămâni

În ceea ce priveşte latura materială, din această săptămână începe pregătirea efectivă pentru postire, prin începerea reţinerii de la carne, după masa din seara acestei duminici. În săptămâna care urmează după acestă duminică nu se mănâncă aşadar carne,  fiind în schimb dezlegare în toate zilele, atât miercurea cât şi vinerea, la ouă, brânză, lapte şi peşte.

Sensul acestei Duminici şi săptămâni este unul profund pedagogic: pe de o parte, de a-l pregăti duhovniceşte pe credincios pentru Post, prin intermediul slujbelor care se săvârşesc, iar pe de altă parte, de a-l deprinde cu practica postirii, prin abţinerea de la carne. Triodul arată în acest sens: „Strălucit-a nouă luminat ca nişte zori razele pocăinţei, luminând intrările dinaintea înfrânării” (Triod, Marţi la Utrenie, Canon, Cântarea a 2-a, tropar 1, p. 56).

Concluzionând asupra mesajului acestei duminici, trebuie să avem ca îndemn alcătuirile din slujbele acestei duminici: „Sosit-a ziua; iată înaintea uşilor e judecata; suflete priveghează!” (Triod, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Utrenia, Canonul, Cântarea a 4-a, tropar 1, p. 43).