Patru zile de vacanţă şi o drumeţie

oasa-1b

Cât de preţioase au ajuns zilele de vacanţă şi câte speranţe de relaxare şi de recâştigare a stării de bine ne punem în aceste câteva zile ale anului! Le planificăm cu mult înainte, visam la ele, alegem destinaţii noi, exotice, dacă se poate, suntem dispuşi să ne ducem mii de kilometrii depărtare numai să avem parte de nou, de schimbare, de altceva. După sute de călătorii şi circuite culturale, am înţeles că mai mult decât încântarea descoperirii unor locuri noi, istorii şi tradiţii, ceea ce odihneşte cu adevărat sunt prilejurile care te aduc la întâlnirea cu adâncul din tine, trăirile în care simţi sufletul cum vibrează.
(Material realizat de Ramona Bandrabur)

Oaşa a fost reperul minivacanţei de astă vară în România, şi aşa s-a creionat apoi întreg tarseul astfel încât să vedem sau să revedem locuri frumoase, încărcate de semnificaţie şi har. Drumul e lung din Bucureşti până tocmai în Munţii Parângului, pe Valea Frumoasei, dar cum vara poţi să ajungi acolo pe Transalpina, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane ale României, toţi ai mei au primit provocarea.

1. Primul obiectiv: Mănăstirea Curtea de Argeş

arges-2Ne-am oprit la Curtea de Argeş să ne închinăm în mănăstirea ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab. În lumina unui apus de soare blând, ne-am bucurat încă o dată de frumuseţea unică a mănăstirii medievale şi de liniştea locului. Din icoană, am primit cuvântul voievodului hristofor: „Să stăm fraţilor în frica lui Dumnezeu şi să nu ne întristăm în luptă”. De câte ori, în câte momente furtună ale vieţii mele nu m-a ridicat pe mine îndemnul acesta!

Aici, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeş se află mormintele familiei regale. Nu întâmplător, în pronaos, se află expusă o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de Prima Regină a României, Elisabeta. După moartea fiicei ei de numai 4 ani, Majestatea Sa a dăruit mănăstirii, în 1886, Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare. Aşa cum de altfel mărturiseşte, fiecare cuvânt al acestei evanghelii a fost scris cu litere de aur şi argint nu numai pe pergament ci şi în inima reginei. Astăzi Familia Regală îşi construieşte alături de mănăstire o nouă ctitorie ortodoxă.
În paraclisul mănăstirii, loc de pelerinaj în sine, se află un alt giuvaer scump tuturor românilor, moaştele Sfintei Filofteia, muceniţa de numai 12 ani, ocrotitoare a neamului nostru. I-am încredinţat sfintei, în taina rugăciunii, dorinţele sufletelor noastre şi am pornit mai departe spre Horezu unde aveam să înnoptăm.

2. Mănăstirea Hurezi

hurezi-3La 10 noaptea se închid porţile mănăstirii. Am ajuns cu doar câteva minute mai devreme, dar eram aşteptaţi. Pelerinii pot înnopta în complexul mănăstirii, şi condiţiile de cazare sunt foarte bune. În lumina stelelor, care deşi erau puzerie pe cer, nu am putu să ne bucurăm decât de ospitalitatea măicuţelor, care ne-au aşteptat cu masa pregătită. A doua zi, în prima lumină a zorilor ni s-a descoperit însă privirii măreţia celei mai de seamă ctitorii a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Întregul complex brâncovenesc, construit între anii 1690 și 1693, reprezintă o bijuterie a ortodoxiei şi a artei româneşti a acelor vremuri. Pisania care se află deasupra ușii de intrare în biserica mare a mănăstirii dezvăluie preocuparea pe care Domnitorul Ţării Româneşti a avut-o pentru construirea acestui aşezământ, început încă din al doilea an al domniei: hurezi-5„Nu voi intra în sălașul casei mele, nu voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei și pleoapelor mele dormitoare și repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob“.

Aşa erau în trecut conducătorii acestui popor.

Despre pacea locului şi a măicuţelor care vieţuiesc în această mănăstire, ne-a dat mărturie puiul de căprioară ce s-a aciuat pe lângă ele.

3. Târgu Jiu – un oraş cu aer patriarhal

jiu-1De la Hurezi am pornit, cu binecuvântare spre Mănăstirea Oaşa. Urma să intrăm pe Transalpina din Novaci, dar un telefon de la mănăstire ne-a schimbat traseul. Aveau nevoie acolo sus la mănăstire de sacoşe de plastic. Ne-am hotărât să ne abatem până la Târgu Jiu. Am trecut pe lângă Parcul Coloanei infinitului a lui Brâncuşi, îndreptându-ne către piaţa din centrul târgului, ne-am îndeplinit misiunea şi apoi, pentru o oră, ne-am bucurat de umbra şi tihna parcului central al oraşului, care găzduieşte celelalte trei dintre componentele Ansamblului sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu: Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului – un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși.

4. Mănăstirea Oaşa

oasa-1b

Nu ne-am mai întors la Novaci, am luat drumul prin Petroşani şi apoi timp de vreo 3-4 ore am urmat drumul şerpuit ce urca muntele Parângului, spre Şugag. Lucrările pentru refacerea şoselei ce îngreunau traficul ne-au dublat practic timpul de parcurgere al drumului, dar ne-au oferit răgazuri de a ne bucura de peisajele spectaculoase în sălbăticia lor ale Obârşiilor Lotrului, pe care Transaplina le traversa. Am ajuns la apus la Lacul Oaşa, pe malul căruia se află mănăstirea de călugări cu acelaşi nume, un loc cu totul special atât prin aşezare cât şi prin lucrarea duhovnicească.

oasa-3bDupă rânduiala athonită, la ora 3.00 în dimineaţa fiecărei zile în care nu e sărbătoare, călugării îşi părăsesc chiliile lor şi se adună în bisericuţa de lemn, unde se roagă pentru mântuire lumii. Pentru mine, pentru tine… pentru noi toţi. Rugăciunea lor ne ţine. Încă! Iar noi nici nu ştim … ca să le mulţumim. La 7.30, când orăşenii abia încep să deschidă ochii, călugării de la Oaşa care au slujit deja Sfânta Liturghie, iau masa şi merg apoi la ascultarea pe care o are fiecare de la Părintele Stareţ. Am intrat şi noi în rânduiala mănăstirii şi după masă am ajutat la sortat legumele pentru conserve. Băieţii s-au dus la tăiat lemne. Rucodelia: mâinile muncesc, iar mintea şi inima lucrează rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Aşa câştigi pacea în războiul cu gândurile care altfel te luptă fără încetare.

N-am simţit oboseală toată ziua. Am prins putere!

5. Spre Sibiu, Jina – patria laptelui

sibiu-1Drumul de la Oaşa prin Şugag spre Jina şi mai departe spre Sibiu este, vorba unui blogger, „drumul pe care poţi muri de admiraţie”. Este atât de frumos peisajul şi atât de armonioasă coborârea dinspre munte printre dealurile molcome ale împrejurimilor Sibiului, încât şoferului îi trebuie un mare efort de voinţă să îşi păstreze atenţia la drumul plin de serpentine şi alte provocări ale asfaltului.
Am găsit în zi de sâmbătă Sibiul într-o atmosferă de vacanţă. Pentru cel care vizitează oraşul pentru prima oară, arhitectura clădirilor vechii cetăţi medievale produce o impresie puternică.

6. Sighişoara în spectacol

sighisoara-3Sus pe deal, Cetatea Sighişoarei se afla în aceeaşi seară în plin Festival Interetnik. Pe scena din mijlocul pieţei mari se desfăşurau pe rând ansambluri de dansatori în costume populare pitoreşti, în acordurile muzicale specifice culturilor tuturor etniilor din România. Departe de freamătul străduţelor înţesate ale cetăţii, sus, la Şcoala din Deal, pe aleea din spatele Bisericii evanghelice, în prag de seară un băiat îşi cerea iubita în căsătorie. Iar bucuria ei a fost totală!

7. Liturghie în Braşov

brasov-sqO dimineaţă de duminică răcoroasă. Biserica Neagră era deschisă! Oamenii veneau la Liturghie. Slujba trebuia să înceapă şi nu ne-au lăsat să intrăm. Vizitatorii aveau acces numai după ora 12.00. Ne-au chemat însă clopotele bisericii ortodoxe din Piaţa Sfatului la Sfânta Liturghie şi am intrat. În mijlocul pieţei începea un târg de produse culinare tradiţionale. N-am plecat cu mâna goală, dar şi sufletul îşi primise hrana lui! Eram bucuroşi.

8. La Schitul Colţul Chiliilor, din Zărneşti

zarnesti-5Un schit mic, departe de lume, parcă mai mult al muntelui decât al oamenilor. Şi drumul pe care-l urci preţ de aproape o oră are farmecul lui. Voiam să mergem pe jos, dar Părintele Stareţ ne-a invitat cu maşina. Aventură! Numai cu 4×4 poţi risca pe un astfel de drum spart de ploi. Am pornit însă în drumeţie de la schit, întâi spre refugiul Diana şi apoi până sus pe creasta Pietrei Mari. 3 ore de urcuş răsplătite de panorame de o frumuseţe şi spectaculozitate greu de bănuit, şi încă 4, parcă nesfârşite, la coborâre, printre stânci şi grohotişuri. Părintele Nicodim care ne-a însoţit, avea uşurinţa pe care ţi-o dă experienţa muntelui, noi însă, făceam pauze tot mai dese. M-am întors cu tolba plină de cimbrişor şi coada şoricelului şi cu o mulţime de poze. Ce-au simţit picioarele noastre a doua zi … nu mai povestim. Durerea s-a şters până la urmă. Bucuria acelor momente însă ne-a rămas, ca să dăm Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
„Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!”

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *