Dumnezeu la ușa secției de Anestezie și Terapie Intensivă

La intrarea la ATI lucrurile sunt foarte clare: forța oamenilor este suspendată de ideea simplă, dar copleșitoare, că din moment ce persoana pe care tu o iubești intră în această secție, nu ceea ce face omul, medici și asistente, contează în ultimă instanță, ci ceea ce voiește Dumnezeu, prin ei și pentru oameni.
(Material realizat de Pr. Alexandru Barna)

ATI este acronimul pe care lumea medicală l-a dedicat secțiilor de Anestezie și Terapie Intensivă. Este locul unde chipurile oamenilor, pacienți sau rude, îmi arată că nu mai este nevoie de nicio introducere, că discuția despre viață și despre moarte este foarte simplă. Oamenii știu despre ce este vorba și nu trebuie și nici nu se așteaptă de la tine să îi tratezi cu discuții pe ocolite, cu menajamente. Deși te aștepți să doară, aici adevărul este și se primește firesc.

Când intri la ATI intri de fapt într-o veritabilă maternitate. Pentru unii pacienți acest loc devine o maternitate cerească, născându-se acum în ceruri, prin trecerea din această viață. Pentru ceilalți devine o nouă maternitate pământească, pentru că au cu toții conștiința că s-au născut trupește a doua oară. Iar cei de lângă ei, personalul medical și toți cei ce îi îngrijesc și familiile celor bolnavi știu că acest a doua oară înseamnă foarte mult.

Prezența unui preot ortodox în această dublă maternitate a spitalelor noastre cotidiene înseamnă de fapt garanția că toată suferința incalculabilă a celor prinși în această provocare, precum și toate suspinurile de speranță pe care omul nu le mai poate număra, nici contabiliza, sunt de fapt semne ale unei lucrări a lui Dumnezeu pentru câștigarea lumii luminoase de sus (Împărăția lui Dumnezeu) și a lumii luminoase de jos, de pe pământ (viața în Biserică).

De fiecare dată când îmi termin vizita în această secție, mi se luminează și mai clar sensul realității că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Că nu suntem numai pământ, și că dincolo de pământ este atâta sete de viață și de mântuire, de întâlnire cu Dumnezeu și de pocăință, și că Dumnezeu, Cel ce veghează fără opreliști toate ATIurile de pe pământ, știute și neștiute, văzute sau ascunse în inimile bolnave, la limita dintre viață și moarte, este Cel care ne așteaptă cu un nou dar de viață, la ieșirea din această teribilă secție.

Între suspinele și lacrimile de pe holul de la ATI, acest adevăr e din ce în ce mai perceptibil. Dumnezeu, acolo, la ușa de la ATI, face minuni zi de zi.