Duminica Ortodoxiei

În veacul al VIII-lea al erei creștine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VlI-lea, să apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împărați, precum că sunt chipuri cioplite și închinare la lemne.

Deși atunci s-a pus capăt răutății şi multe veacuri icoanele au fost în cinste, astăzi iarăși li se găseşte vină. Atunci li se zicea că-s o închinare greșită lui Dumnezeu. Azi, vina lor e că amintesc de Dumnezeu.

Dar mai e o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi în fiecare, căci de la Botez fiecare suntem destinați să fim o icoană a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus în om, se dă azi o luptă mai vrăjmașă ca odinioară împotriva sfintelor icoane.

Se dă o luptă împotriva icoanei omului ! – Unde-i sunt apărătorii !?

Prislop, Duminica I-a din Post 26.11.50 Ioan 1, 43-51.

Sursa: Pr. Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, 2006, p. 333-334.