Ce înțelegem din Duminica Sfintei Cruci

            Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este închinată cinstirii Sfintei Cruci. Aceasta întrucât, Crucea are o semnificaţie profundă, raportând-o la viaţa noastră duhovnicească.

(Material realizat de Pr. Lucian Farcaşiu)

Crucea cea mângâietoare

Legătura dintre Cruce şi viaţa duhovnicească este evidenţiată în Sinaxarul acestei Duminici, în următoarele cuvinte: “Pentru că în timpul Postului celui de patru zeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi … ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce, care să ne îmbărbăteze, să ne sprijine … Nevoinţele noastre ni se uşurează când ni se aduce aminte şi de nădejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce. Căci după cum Mântuitorul nostru, urcându-Se pe Cruce, a fost slăvit prin felul necinstit în care s-au purtat oamenii cu El … tot aşa trebuie să facem şi noi ca să fim slăviţi împreună cu El …” (Triod, p. 312-313).

Tâlcuind pericopa evanghelică a Duminicii: “Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Matei 8, 34), trebuie să sublinem faptul că postul ne cheamă la propria nostră răstignire lăuntrică.

În această luptă, Crucea ne este sprijin şi încurajare, potrivit cuvântului Sfântului Maxim Mărturisitorul: “Căci trebuie să ne răstignim împreună cu Hristos, pentru a învia împreună cu El”. Sfântul Grigorie de Nyssa, arată în acelaşi sens: “A ne întoarce spre Cruce, înseamnă a ne face întreaga noastră viaţă martoră pentru lume şi răstignită, ca să nu poată fi rănită de nici un păcat” (Viaţa lui Moise, 4). Triodul, ne îndeamnă în imnele sale să ne răstignim duhovniceşte împreună cu Hristos. “Răstignindu-ne împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru noi, să ne omorâm toate mădularele trupului cu posturi, cu rugăciuni şi cu cereri” (Triod, p. 128).

Crucea ne conduce spre Chipul lui Hristos

Un alt text al Triodului din acestă Duminică, ne îndeamnă în toată acestă perioadă la smerenie, urmând chipul Mântuitorului: “Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al fariseilor. Că El însuşi făcându-se pildă şi asemănare, S-a micşorat pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci mulţumindu-I ca vameşul să zicem: „Dumnezeule, Cel ce ai pătimit pentru noi şi fără prihană ai rămas, izbăveşte-ne pe noi de patimi” (Triod, p. 316-317). Textul acesta din urmă subliniază faptul că răstignirea noastră duhovnicească se referă în primul rând la smerenia noastră, adică la trebuinţa de a ne face după chipul smerit al Domnului, arătându-ne în acelaşi timp faptul că nu ne putem smeri inima cu adevărat, decât având ca ajutor şi pildă chipul smerit al Său.

În sens duhovnicesc, dimensiunea orizontală a Crucii poartă semnificaţia înfrânării şi a supunerii poftelor noastre trupeşti. Dimensiunea orizontală a Crucii o implică însă în mod obligatoriu şi pe cea verticală, care semnifică “răstignirea minţii în rugăciune, urcuşul spre Dumnezeu în contemplaţie şi lupta împotriva oricărui gând străin care nu poate avea limită” (Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, p. 353).

Crucea cea biruitoare

Duminica Sfintei Cruci trebuie aşadar să ne fie prilej de biruinţă împotriva puterilor vrăjmaşului, ca întăriţi în credinţă, să putem şi noi cânta împreună cu imnograful Triodului. “Veniţi credincioşilor să ne închinăm lemnului celui de viaţă făcător, pe care Hristos Împăratul Slavei, de bunăvoie mâinile întinzându-şi ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe care vrăjmaşul prin plăcere amăgindu-ne, a făcut să fim izgoniţi de la Dumnezeu. Veniţi credincioşilor să ne închinăm lemnului prin care ne-am învrednicit a sfărâma capetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Veniţi toate … neamurile, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim … Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-Te şi pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit pe tine, Îl slăvim …” (Triod, p. 317).