Ce este Pocăința?
Pocăința este începutul și condiția pentru o adevărată viață creștinească. Primul cuvânt al lui Hristos, când a început să predice, a fost: Pocăiți-vă! (Matei 4, 17).
Dar ce este pocăința?
În graba vieții noastre zilnice nu mai avem timp să cugetăm la aceasta și presupunem, pur și simplu, că tot ceea ce trebuie să facem în timpul Postului este să ne abținem de la anumite mâncăruri, să îndepărtăm „distracția”, să ne mărturisim, să primim iertare de la preot, să primim (o singură data în tot anul!) Sfânta Împărtășanie, și atunci ne considerăm pe noi înșine în perfectă „rânduială”, până în anul următor.
Trebuie, însă, să fie o rațiune pentru care Biserica a stabilit șapte săptămâni aparte, ca un timp special pentru pocăință, și ne cheamă la un lung și susținut efort duhovnicesc. Toate acestea trebuie să mă preocupe pe mine, credința mea, relația mea cu Biserica. Atunci, întâia mea îndatorire nu este cea de a încerca să înțeleg învățătura Bisericii mele despre post, de a încerca să fiu un creștin ortodox nu numai după nume, ci și în viață?
La întrebările Ce este pocăința?, De ce avem nevoie de ea?, Cum trebuie să o practicăm?, Postul Mare ne dă răspuns. Într-adevăr, este o școală a pocăinței la care fiecare creștin trebuie să participe în fiecare an, pentru a-și adânci credința, pentru a-și reevalua și, dacă este posibil, a-și schimba viața. Este un minunat pelerinaj către sursele adevărate ale credinței ortodoxe – o redescoperire a căii ortodoxe în viață.
Prin formele și duhul rugăciunilor sale din Post, Biserica ne dă sensul acestei perioade unice. Creștinul poate descoperi pentru sine însuși că în această lume, nimic nu este mai frumos și mai profund, mai inspirat și mai inspirator decât ceea ce Mama noastră, Biserica, descoperă și ne dă în mod liber odată ce intrăm anotimpul binecuvântat al primăverii Postului.
Sursa: Alexander Schmemann, Postul Mare. Pași spre Înviere, Editura Sofia, 2013, pp. 19-20.
