Sfântul Macarie cel Mare (Egipteanul)

În luna Ianuarie, ziua a nouăsprezecea facem prăznuirea Cuviosului Macarie Egipteanul

Acesta era din Egipt, din satul Ptinapar, părinții lui numindu-se ca cei mai vechi dintre sfinții strămoși, tatăl se chema Avraam, fiind preot și mama Sarra, iar pentru că erau neroditori, petreceau de mulți ani neamestecați cu trupul, dar împreunați cu duhul.

Patriarhul Avraam arătându-se  preotului Avraam i-a spus să aibă nădejde la Dumnezeu, să se mute în satul Ptinapar și să se apropie de soția lui. Astfel, făcând ei așa, Dumnezeu i-a binecuvântat cu un prunc, numit cu numele fericirii și care va fi locaș al Sfântului Duh.

Sarra a născut la bătrânețe un fiu de parte bărbătească, căruia i-au pus numele Macarie, care se tâlcuiește fericit. Crescând copilul și ajungând la vremea căsătoriei, părinții lui l-au însoțit cu o mireasă, chiar dacă el nu vroia. După ospățul cel de nuntă, Macarie s-a prefăcut bolnav și  astfel a ieșit curat din casă, dorind să se dezlege din viața lumească. A treia zi, întorcându-se el acasă, a aflat mireasa bolnavă de friguri, care a și murit înaintea ochilor lui, păzindu-și fecioria curată. Nu după multă vreme au murit și părinții lui, Macarie împărțind averea la cei care aveau nevoie de ea, iar el lberându-se de toate grijile vieții acesteia s-a dus la un bâtrân care să-l învețe calea monahicească.

Venind episcopul locului în acel sat l-a făcut cleric, deși era foarte tânăr, însă Macarie a fugit de acolo și s-a sălășluit într-un sat oarecare. Vicleanul diavol nesuferind să-l vadă pe tânărul monah sporind, a pus în mintea unor tineri, bărbat și femeie care se uniseră în taină, fără acordul părinților, cum că Macarie este cel care a lăsat-o însărcinată pe fată.

Fiind întrebată fata cu cine a căzut în păcat, ea a spus că sihastrul i-a făcut aceasta, astfel că, Macarie a fost adus înaintea tuturor celor din sat, bătutându-l și batjocorindu-l,  abia reușind cu ajutorul unui cinstit bărbat să ajungă la chilia lui. După ce s-a însănătoșit, Macarie a început să lucreze coșnițe pe care le vindea, spunându-și în sine, că trebuie să muncească pentru că are femeie și copil.

Apoi, dacă a venit vremea să nască, cea însărcinată nu putea să facă lucrul acesta, pentru că a ajuns-o pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, a spus ea tot adevărul, cum că tânărul care vroia s-o ia de soție acela a lăsat-o însărcinată, și nu sihastrul. Prin urmare, tot satul care-l batjocorise vroia să vină să-și ceară iertare de la Macarie, dar el a fugit de slava omenească, mai întâi în muntele Nitriei, apoi s-a dus la marele Antonie, în muntele Faran.

Cuviosul Antonie l-a primit cu dragoste pe Macarie, făcându-l ucenic apropiat, apoi la eliberat în Pustia Schitului. Acolo a sporit în osteneli și nevoințe viețuind în mod bineplăcut lui Dumnezeu,  la rândul lui a adunat ucenici pe care ia povățuit spre fapta cea bună, cu rugăciunile lui către Domnul.

Ajungând la 97 de ani, cuviosul Macarie și-a povățuit fii duhovnicești spre paza rânduielilor părintești si a predaniilor pustnicești, iar el și-a dat sufletul, care a fost dus înaintea dumnezeiescului scaun al Stăpânului.

Tot în această zi, cuviosul Macarie Alexandrinul.

Cetatea Alexandriei a odrăslit pe celălalt cuvios Macarie, care mai înainte era vânzător de poame, iar Sfântul Botez l-a primit la 40 de ani de la nașterea sa. După aceasta, lepădându-se de lume s-a făcut monah, învrednicindu-se de treapta preoțească și ajungând egumen al mănăstirii Chelia, care era în pustia Egiptului, între Nitria și schit.

A fost prieten cu cuviosul Macarie Egipteanul, cu care a răbdat izgniri de la împăratul arian Valens și de la episcopul Alexandriei, pe nume Luciu arianul. Amândoi au fost povățuiți de marele Antonie spre viața cea desăvârșită, însă Macarie Egipteanul fiind mai bătrân cu anii, a plecat înaintea lui la Domnul.

Acest cuvios când auzea că se face de către cineva vreo nevoință, îndată se sârguia și el s-o urmeze și s-o împlinească cu totul. De asemenea, acest cuvios fiind înainte-văzător, vedea pe cei vrednici și pe cei nevrednici și cunoștea gândurile omenești din lucrurile închipuite de diavoli.

Deci, viețuind el 100 de ani, s-a dus către Domnul, iar acum slăvește cu prietenii săi, cuvioșii părinți Treimea cea nedespărțită, pe Unul în Treime, Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Eufrasia Fecioara

Aceasta a fost din cetatea Nicomidiei, în vremea păgânului împărat Maximian și era de neam vestit, frumoasă la chip și credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli, ea a stat neclintită în credința în Domnul. Apoi fiind dată spre spurcare unui om barbar, mucenița s-a rugat lui Hristos să-i păzească fecioria.

Rămânând ea cu bărbatul acela în cămară, Eufrasia a cerut voie aceluia să-i culeagă o buruiană, pe care dacă o va purta va rămâne nevătămat de nici o armă.

Deci, sfânta și-a pus buruienile culese pe grumaji și a zis bărbatului să lovească cu sabia, acela tăindu-i capul. Astfel, fecioara s-a dus nespurcată către Mirele său Hristos, voind mai bine să moară, decât să-și piardă fecioria.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru