Sfântul Eftimie cel Mare

În luna Ianuarie, ziua a douăzecea facem prăznuirea Cuviosului Eftimie cel Mare

Eftimie, cetățeanul cel ceresc, era fiu al unor părinți de neam bun și dreptcredincioși, anume Pavel și Dionisia, având ca patrie, Melitina, din Mitropolia Armeniei. Aceștia au petrecut multă vreme în rugăciune către Dumnezeu pentru a avea un fiu, însă Dionisia fiind stearpă, nu năștea. Dar, Dumnezeu a ascultat de robii săi și le-a dăruit după mulți ani, un fiu, pe care I L-au afierosit și pe care l-au numit cu numele veseliei, căci așa se tâlcuiește Eftimie.

Acesta de tânăr a ajuns la săvârșirea faptelor bune și trecând prin toate treptele bisericești, episcopul din vremea aceea l-a hirotonit fără de voie preot al bisericii din Melitina. Poftind el după locurile din pustie, a venit la Ierusalim la 29 de ani ai vârstei sale, apoi a mers la purtătorii de Dumnezeu părinți care se nevoiau prin pustia de lângă sfânta cetate.

Afară de lavra Fara a găsit o chilie pustnicească și acolo a început să se nevoiască în rugăciuni și în postiri, având vecin un purtător de Dumnezeu părinte care se chema Teoctist. După 5 ani, au plecat cei doi părinți spre Cutlia, unde găsind o peșteră, prin rugăciunile lor neîncetate au făcut-o biserică a lui Dumnezeu.

În scurtă vreme, alături de cei doi părinți au început să se adune frați, astfel că, au făcut acolo viață de obște, cuviosul Eftimie povățuindu-i și învățându-i ca un doctor de suflete.

Marele Eftimie, pe mulți a vindecat de bolile ce-i chinuiau, deci întristându-se el pentru că aceștia îl slăveau, a fugit cu un ucenic, anume Dometian, mai întâi la Rufa, iar mai apoi în pustia Zifilor. Dar, iarăși oamenii supărându-l, pentru că locul era aproape de sate, Eftimie s-a întors la obștea cuviosului Teoctist și s-a sălășluit într-o peșteră mică împreună cu ucenicul lui.

Deci, iarăși venind frați în acel loc s-a făcut lavră, rânduind primirea străinilor și toată lucrarea cea bună în dragoste curată față de Dumnezeu. Petrecând în pustie 67 de ani și venind vremea plecării lui la Dumnezeu, cuviosul Eftimie le-a spus fraților să-i păzească poruncile lui nevătămate și dacă va afla îndrăzneală către Domnul, va cere să fie cu duhul cu ei până-n veci, apoi slobozindu-i, a adormit, mutându-se la cele cerești.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru

S-ar putea să vă placă și...