Odovania Praznicului Învierii Domnului

Părinții Bisericii au rânduit încă din vechime ca, în ciclul liturgic anual, toate perioadele de sărbătoare să se desfășoare circular, începând cu ziua Praznicului și încheindu-se cu Odovania. Dintre toate Praznicele Împărătești, Învierea Domnului este singurul a cărui Odovanie se face în săptămâna a VI-a de după sărbătoare, pentru toate celelalte fiind rânduite perioade mai scurte, de până la 8 zile.

Vecernia din ajunul praznicului Înălțării are o rânduială specială.

„Conform rânduielilor tipiconale la Vecernia Mică, Vecernie care se oficiază mai ales la mănăstiri, preotul, slujitorul, ieromonahul, ia de pe Sfânta Masă Epitaful care a fost așezat în Vinerea Mare îndată după Prohodul Domnului și care a rămas în acest răstimp pe Sfânta Masă, toate Liturghiile fiind săvârșite peste acest Epitaf. La Vecernia Mică acest Epitaf se ia, urmând ca el să fie din nou așezat pe Sfânta Masă în anul următor la finalul Deniei Prohodului Domnului”, – ne învață Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei.

Numit și Sfântul Aer, Sfântul Epitaf este o pânză de in sau de mătase pe care este imprimată, brodată sau zugrăvită icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului.