Raiul pe pământ, ca testament al Sfântului Nectarie
Bucuria înseamnă Lacrimi. Unul dintre paradoxurile credinței adevărate. Plângem de zdrobim pietrele cu lacrimile noastre dar plânsetul nostru, cathartic vorbind, reprezintă o bucurie fără margini. Un colos al fericirii noastre omenești, în fața Dumnezeirii. Un templu ridicat suferinței, pocăinței, confesiunii noastre și într-un final iertării. Un altar al Închinăciunii. O odă adusă Bucuriei eterne.
(Material realizat de Cristiana Chioncel)
Cum să nu plângi în fața lui Iisus? Cum să nu plângi în fața Sfântului Nectarie spre exemplu? Sau a Preacuratei Fecioara Maria? Sau la mormântul lui Arsenie Boca? Sau la spovedanie? Sau la împărtașanie? Sau când te pocăiești, dar imediat după, în purgatoriul propriei lumi, simți iertarea, simți bucățele de rai înfipte adânc în tălpile tale uscate de praf și păcate…Și brusc încolțește în tine, în mintea ta însetată de fapt de mântuire, BUCURIA, definită ca speranță a adevărului, ca speranță a vieții întru Dumnezeu.
Elogiu adus Sfântului
Mă simt atât de mică și atât de mare în același timp prin bucuria desăvârșită a găsirii și a îmbrățisării părintelui, prea bunului, Sfântului nostru Nectarie. Lumina prin care m-a înconjurat atunci când l-am întâlnit, ducându-mă să-L găsesc, la mormântul său, nu poate fi nici scrisă, nici relatată, nici cuprinsă în cuvinte sau în descrieri, nu poate fi amintită sau cântată, nu poate fi nici măcar ilustrată sau desenată, măsurată sau cuantificată, ci doar îmbrățișată, iubită și îmbrăcată ca o haină a eternei mântuiri.
Simt nevoia să povestesc acum lumii întregi cât de frumos și cât de adevărat este drumul credinței atunci când printre primele luminișuri de pe potecile încercărilor îți apare Aegina. Paradisul adevărului. Una dintre cetățile eterne ale lui Dumnezeu.
Descrierea Aeginei
Când în toată Europa temperaturile sunt de maxim 10 grade, iar ploaia, vântul, burnița și zloata primelor babe sau a vreunei toamne târzii și răvășitoare aduce stări de întristare, acolo, în mijlocul mării, am găsit Insula vieții. Raze de soare, iarbă verde, arome de leandru înflorit. Buganvilia cum nu am văzut niciunde. În plin „desfrâu” lumesc al înfloririi ei, această plantă mi-a arătat că Raiul pe pământ are, ca și Iisus, chipul lumesc a ceea ce ne închipuim noi la ruga dimineții ca ar trebui să fie…Rai. Un rol important a avut această Buganvilia care străjuiește organizat și semeț drumul de la Mânăstirea Sfintei Treimi spre mormântul de sus al Sfântului. O privești…e mândră, impozantă și colorată și într-un fel sfidează normalitatea inducându-te în eroare omenească de a nu ști nicicând ce anotimp e în Aegina.
Sfințenia locului ca în niciun alt colț pământean. Zumzet de albine trezite la viață, valurile mării, o primăvară deja în floare …toate acestea străjuiau împărăția Mânăstirii de la Egina – catedrala Sfânta Treime și lăcașului Sfântului Nectarie –locul unde an de an vin pelerini din toată lumea pentru a primi tămăduirea sufletului sau a trupului prin închinare și rugăciune adusă Sfântului Nectarie.
MORMÂNTUL SFÂNTULUI Nectarie
Câtă marmură atâta căldură! Am putea spune rezumând anii de pelerinaj de pe drumul credinței care duce către mormântul Sfântului Părinte Nectarie.
Credincioșii, răpuși de suferințele trupului sau ale sufletului, vin zilnic să asculte cuvintele de iubire ale sfântului Nectarie. Își lipesc urechile de catapeteasma mormântului și se umplu de fericirea Ascultării. Fiecare aude în mod diferit: de la șoapte părintești, duhovnicești la cuvinte de slavă, de la rugăciunile rostite de Sfântul Nectarie pentru mântuirea noastră la simplul toiag de pe pietre. Dincolo de marmura albă, trăiește, fără dubiu, Sfântul. Așa cum de altminteri o face în fiecare colț de lume unde și-a trimis din moaștele sfințeniei sale. Iar noi, cei veniți să ne lăsăm înconjurați de minunea Dumnezeiască a ființei sale, ne lăsăm cuprinși de îmbrățișarea bucuriei de a-L fi întâlnit.
Sf. Nectarie Taumaturgul sau Vindecatorul
„Pline de har sfânt și de miros de bună mireasmă duhovnicească sunt Sfintele tale Moaște. Mirul ce izvorăște din ele bine inmiresmează, nu doar Sfânta ta Mănăstire, ci și întreaga insulă a Eghinei, sfințindu-i pe aceia care, nu încetează a striga către tine: Aliluia!”
Este unul dintre cei mai iubiți și mai căutați sfinți, de către toți credincioșii din Grecia, dar și din toată comunitatea ortodoxă de astazi. Pe lângă faptul că este un sfânt contemporan, un sfânt al secolului nostru, el atrage îndeosebi prin mulțimea minunilor săvârșite, atât în timpul viețuirii sale, cât și după plecarea sa la Domnul. Foarte mulți credincioși care au venit de-a Iungul vremii să se închine la Sfintele sale Moaște, aflate la Mânăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, au plecat vindecați sufleteste si trupește. Vestea acestor fapte minunate a depășit de mult granitele pământului elen. Astăzi mii de credincioși vin cu smerenie la mormântul său pentru a găsi limanul vindecător.
Sfântul Nectarie (Anastasie botezat el) – emană, chiar și ca simbol de icoană, un duh de generozitate, de autojertfire, de participare la curățirea noastră care ne dă putere în orice din ceea ce cerem.
