Soborul Sfinților Părinților noștri și marilor dascăli și ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
Luna Ianuarie, ziua a treizecea, Soborul Sfinților Părinților noștri și marilor dascăli și ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
Acest praznic s-a așezat din secolul al-XI-lea, când s-a făcut împărățire și prigonire între bărbații cei pricopsiți în învățături și îmbunătățiți. Astfel, unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte și cum că era atât de îmbunătățit, încât puțin lipsea de a putea fiecare de a-l asemăna cu îngerii. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micșorau, ca și cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios și îndemnător către pocăință.
Erau însă alții care înălțau pe dumnezeiescul Hrisostom, pentru că, cu mulțimea cuvintelor celor de miere curgătoare povățuia pe toți, îndemnându-i către pocăință, cinstindu-l mai mult decât pe marele Vasile și pe Grigorie.
Alții iarăși cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înțelepciune și în învățătură elinească pe toți dascălii cei vestiți și din creștini și din elini, deci ziceau că acestuia i se cădea întâietatea.
Prin urmare s-a despărțit mulțimea poporului, unii își ziceau Ioaniteni, alții Vasiliteni, iar alții Grigoriteni. Pentru aceea, după câțiva ani, s-au arătat sfinții aceștia ierarhi, mai întâi câte unul deosebit, apoi și câte trei împreună, nu în vis, ci aievea la arătare, lui Ioan, mitropolitul cetății Evhaitenilor. Astfel, aceștia i-au spus: ,, noi suntem una la Dumnezeu și nu este nici o împotrivire între noi, nu este vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veți vorbi de unul, cei doi urmează’’. Deci, acestui preaînțelept părinte i s-a spus ca să-i pomenească pe toți trei împreună într-o zi, făcându-le lor praznic cuviincios, care l-a și așezat pe 30 ianuarie, unindu-i pe acești mari dascăli și învățători ai lumii.
Această treime fericită de arhierei sunt stâlpii de neclintit ai credinței noastre, peste care înțelepciunea lui Dumnezeu și-a întărit casa ei, pe care ereticii cei rău credincioși n-au putut nicidecum s-o clintească.
Deci, se cade să urmăm vieții lor, faptelor bune și nevoințelor lor, făcând cele după puterea noastră, păzind poruncile lui Dumnezeu precum le-au păzit și ei, căci așa îi prăznuim cum se cuvine pe sfinți și-L slăvim și pe Dumnezeu, Cel care este minunat întru sfinții Lui.
Tot în această zi, Sfântul Sfințitul Mucenic Ipolit și cei împreună cu dânsul
Aceștia au pătimit în vremea împărăției lui Claudiu, fiind ighemon unul cu numele Vicarie și Ulpiu romanul. Chensorin era magistru și fiind clevetit și întrebat, a mărturisit pe Hristos, de aceea l-au aruncat în temniță. Acolo, cu puterea lui Hristos a înviat un mort, care lucru văzând ostașii de acolo, au crezut în Hristos, drept pentru care li s-au tăiat capetele, fiind 20 la număr.
Apoi au adus și pe fericita Hrisia, fecioara care era creștină și pe care spânzurând-o și chinuind-o, la urmă i-au legat o piatră de grumajii ei și au aruncat-o în mare, așa mergând la Hristos. Iar fericitul Savin a fost bătut pe trup cu ciocan greu și răbdând și alte chinuri, mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat duhul.
De acestea înștiințându-se marele Ipolit arhiereul, a mers la Roma, la ighemon și a mustrat sălbăticia și neomenia aceluia. Deci, mărturisind și el pe Hristos, a fost bătut și chinuit, apoi fiind legat de mâini și de picioare a fost aruncat în mare și așa și-a împlinit mucenicia, făcându-se moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu.
sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013
editor: George Cismaru
