Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

Luna Ianuarie, în ziua a treisprezecea pătimirea Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic

Pe vremea prigoanei împăratului păgân Liciniu împotriva creștinilor era un anume, Ermil, diacon care slujea lui Hristos și care defăima și râdea de zeii necurați.

Deci, a fost adus Ermil la judecată și pentru că nu s-a închinat idolilor a fost bătut tare, după care a fost aruncat în temniță trei zile, iar îngerul lui Dumnezeu l-a întărit și l-a mângâiat. După aceea, din nou a fost pus în fața judecătorului și pentru că nu s-a clătinat a fost lovit fără cruțare, fiind aruncat apoi în închisoare. Atunci,  era de pază un străjer cu numele Stratonic, care era în taină creștin și prieten al Sfântului Ermil și care se bucura cu duhul de îndrăzneala mucenicului, el încă neîndrăznind să se dea la asemenea munci. Pătimitorul Ermil a fost adus iarăși la judecata tiranului care a poruncit să i se rupă pântecele. Văzând aceasta, Stratonic a plâns pentru prietenul lui și astfel a fost cunoscut că este creștin și dat și el la chinuri.

Cei doi mucenici au fost aruncați în temniță, unde Domnul i-a întărit și prin glas dumnezeiesc le-a spus că le sunt pregătite cununile dreptății. În cele din urmă, sfinții au fost condamnați la moarte prin înecare în Dunăre, sufletele lor sălășluindu-se în cer, iar trupurile lor au fost îngropate de credincioși la 18 stadii de cetatea Singhidon                ( Belgrad).

Tot în această zi, Cuviosul Iacob, cel din Nisibe

În Nisibe, o cetate care era într-o vreme între hotarele romanilor și cele ale perșilor s-a născut Iacob care și-a ales pustia ca loc pentru sălășluire.

În acea vreme oamenii fără de minte se închinau idolilor, deci Sfântul Iacob a lăsat pustia pentru a înmulți dreapta credință. Multe minuni a făcut Sfântul Iacob cu ajutorul lui Dumnezeu, astfel încât a fost iubit de popor și ridicat fără voia lui în treapta arhierească de episcop, în patria sa, cetatea Nisibe.

Dacă și-a schimbat petrecerea vieții singuratice, cuviosul însă nu și-a schimbat nici hrana, nici hainele, ci doar locul viețuirii, păstrând  rânduiala vieții aceeași. S-a ostenit mai mult în post, în culcarea pe jos, în grija de săraci, de văduve, sprijind pe cei năpăstuiți și povățuinu-i pe toți la fapte bune.

Arhiereul lui Dumnezeu, Iacob a participat la întâiul sinod a toată lumea, apărând dreapta credință și depărtând pe Arie de la Biserică. În timpul acela, au venit perșii asupra cetății vrând s-o ia, dar cu rugăciunile sfântului, Nisibe a rămas nebiruită, pentru că, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Iacob și a trimis muște și țânțari asupra oștirii perșilor încât nu mai putea suferi, nici oamenii, nici caii și elefanții lor.

După aceste, fiind trecut de zile, Sfântul Iacob s-a odihnit întru Domnul, iar cetatea Nisibe după câțiva ani a ajuns în mâinile perșilor, credincioșii ieșind din ea și luând cu ei și moaștele sfântului.

Tot în această zi, Cuviosul Maxim Cavsocalivitul

Cuviosul părinte Maxim era din Lampsac, din părinți binecredincioși care l-au numit Manuil la Sfântul Botez. Acestuia i s-a aprins inima de dumnezeiescul dor și de aceea a lăsat pe părinții lui și s-a făcut monah, intrând sub ascultarea unui bătrân iscusit și lucrător de fapte bune, cu numele Marcu.

După moartea bătrânului, Maxim s-a dus să afle alt bătrân îmbunătățit, ajungând mai apoi la Constantinopol, unde a alergat la biserica Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, care se numea Odighitria și rămânând acolo se prefăcea că este nebun pentru Hristos.

După ceva vreme s-a dus la Tesalonic, iar mai apoi la Sfântul Munte Athos unde a intrat în Sfânta Lavră a Sfântului Atanasie. După osteneli în privegheri și rugăciuni, lui Maxim i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu care i-a spus să se suie în vârful Atonului pentru a primi darul Duhului Sfânt, devenind  un alt înger pământesc, cum l-a numit Sfântul Grigorie Sinaitul.

Domnul l-a trimis după aceea la oameni, ca să se împărtășească și aceia din darul pe care l-a primit el. Astfel, făcea minuni, alungând diavolii, împăraților le prorocea ce avea să li se întâmple și multe altele făcând prin darul lui Dumnezeu.

Deci, după ce a trecut prin multe cuviosul nostru părinte Maxim a adormit, fiind în vârstă de 95 de ani, în ziua de 13 ianuarie și a fost îngropat în mormântul pe care singur și-l săpase, aproape de coliba lui.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru