Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust

Sf. Donat era diacon la biserica din Singidunum, aproape de cetatea Smirnum. Pornindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, diaconul Donat a fost prins și dus în fața lui Victorian, conducătorul acestor ținuturi, care a căutat să-l determine să se lepede de credința sa și să jertfească zeilor romani. Donat însă îi arată lui Victorian că zeii romani nu sunt decât materie moartă, numai Hristos fiind adevăratul Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, Victorian i-a spus lui Donat că este nebun, dar acesta a replicat fulgerător, spunând: „Tu și judecătorii voștri sunteți nebuni”, căci el socotea o curată nebunie a nu vedea deșertăciune slujirii idolești. Aceste cuvinte l-au înfuriat peste măsură pe Victorian,care a poruncit ca Donat să fie pus în lanțuri, după care să i se taie capul.

Sf. Romul preotul și Sf. Silvan diaconul, contemporani cu Donat diaconul, slujeau în cetatea Smirnum, fiind plini de har, de iubire jertfelnică și de tărie în dreapta credință. De aceea, ei au luptat cu nădejde pentru statornicirea și creșterea credinței celei adevărate în poporul credincios. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, sfinții au fost prinși și duși în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde au fost judecați și osândiți la moarte împreună cu Donat diaconul.

Uciderea preacuvioșilor Romul, Silvan, Donat și a multor altor creștini la Cibalesnu a satisfăcut deplin cruzimea conducătorilor păgâni, astfel că întâistătătorul Victorian a luat și alte măsuri de urmărire și pedepsire a creștinilor.

Astfel, cercetându-se așezămintele din jurul cetății Smirnum, a fost aflat ca fiind creștin și Venust, care era frate geamăn al Sfântului Donat diaconul. Fiind dus în fața lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui său și i-a cerut să se lepede de credința sa. Însă Venust nu s-a tulburat, ci a vestit pe Hristos cu și mai multă tărie, totodată arătând deșertăciunea slujirii idolești. Atunci, Victorian a poruncit ca Venust să fie dus la locul de execuție al fratelui său și să fie supus la aceeași moarte mucenicească prin tăierea capului.

Acești mucenici au sfințit cu sângele său locul pătimirii lor pe data de 21 august 304, mutându-se în cămările cele cerești ale Mântuitorului.