Sfântului Mucenic Elefterie
Sfântul mucenic Elefterie, episcopul Ilircului și maica lui, Sfânta Muceniță Antia
Sfântul Elefterie era din cetatea Romei, din părinți de neam bun, străluciți și bogați, iar maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste și slavă pentru că a crezut în Hristos, învățată fiind de Sfântul Apostol Pavel, care a botezat-o, iar numele ei era Antia, care l-a născut pe Elefterie și l-a crescut în buna credință. Deci, ajungând el în vârstă, l-au lui Dumnezeu prin mâinile arhiepiscopului Romei, Anichit, ca un dar cu adevărat vrednic lui Dumnezeu, văzând pe copil cu deprinderi bune, care l-a rânduit diacon în al cincisprezecelea an al vârstei lui, apoi în al optspreecelea an al vieții l-a hirotonit preot, iar în al douăzecelea an al vieții l-a pus episcop al Iliricului. Atunci Adrian, răucredinciosul împărat a pornit prigoană împotriva creștinilor, trimițând ostași conduși de un voievod pe nume Felix ca să-l prindă pe Elefterie și să-l aducă la judecată. Dar acest Felix din lup a devenit oaie pentru că venind după sfânt a auzit din gura acestuia cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a primit în inima sa, fiind luminat mai pe urmă și botezul. Astfel, fiind adus mucenicul în fața împăratului a fost dat la mai multe munci pe care le-a răbdat cu ajutorul lui Dumnezeu, lucru pe care văzându-l eparhul Coremon s-a înfierbântat în inima lui de dreapta credință și stând împotriva împăratului a fost dat și acesta la chinuri fiind aruncat în cuptorul de foc pregătit pentru Elefterie din care prin rugăciunile sfântului, acest Coremon a ieșit nevătămat. Atunci împăratul a poruncit să-i taie capul lui Coremon, luând sfârșit pătimirile sale și trecând la viața veșnică. Iar mucenicul Elefterie fiind dat și la alte munci și din toate fiind izbăvit de Domnul mai pe urmă tiranul a poruncit să i se taie capul.
Maica sa, Antia, privea cu bucurie spre nevoința fiului ei și cuprinzând trupul lui cel mort îl săruta, bucurându-se că acesta și-a dat sufletul în brațele lui Hristos. Apoi ea însăși a căzut moartă peste fiul său fiind ucisă de sabia necredincioșilor. Iar credincioșii au luat trupurile celor doi și le-au îngropat cu cinste, lăudând pe Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
Tot în această zi:
