Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei. Sfântul Mucenic Agatanghel și cei împreună cu dânșii

Luna Ianuarie, ziua a douăzeci și treia, Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei. Sfântul Mucenic Agatanghel și cei împreună cu dânșii

Acest sfânt a fost odrăslit de cetatea Ancirei, din părțile Galatiei, mama lui, Sofia fiind creștină, iar tatăl elin. Mama lui se ruga la Hristos ca să-l întoarcă pe bărbatul ei la sfânta credință, însă acesta nu vroia, iar dacă nu se putea atunci să se despartă. Atunci, Domnul a ascultat rugăciunea Sofiei, pentru că necredinciosul ei bărbat a murit, iar ea a rămas cu un prunc în scutece, de parte bărbătească, anume Clement, care în limba elinească înseamnă ,, mlădiță de vie’’.

Acesta a crecut învățând sfintele cărți și bunele obiceiuri, iar când avea doar 12 ani, mama ei a trecut la Domnul, lăsându-i cu limbă de moarte să păzească mărturisirea lui Hristos.

După aceasta, orfanul Clement, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu a fost luat de o femeie cinstită și bogată, care se numea tot Sofia și care-l îngrijea ca pe fiul ei.

Crescând Clement și câștigând înțelepciune de bărbat desăvârșit a fost pus mai întâi citeț, apoi diacon și prezbiter, iar după doi ani a fost ridicat la treapta episcopiei, deși avea numai 20 de ani.

În vremea aceea a început prigoana lui Dioclețian împotriva creștinilor, deci ajungând porunca împăratului și în părțile Galatiei, a fost clevetit și episcopul Clement de cei necredincioși, cum că oprește închinarea la zeii lor și că aduce la Hristosul său pe mulți.

Astfel, s-a împlinit prorocia mamei sale, cum că va suferi mucenicește pentru Hristos. Fericitul Clement a fost dat la multe chinuri de antipatul Dometian, din care sfântul a ieșit tămăduit și sănătos, pentru aceasta a fost trimis la Roma, la împăratul Dioclețian. Din nou a fost chinuit cumplit episcopul lui Hristos, după care slăbind tiranul a poruncit să fie aruncat în temniță.

Acolo, au venit mulțime de popor, bărbați și femei cu copiii lor, care văzând bărbăția lui au cerut Sfântul Botez de la robul lui Hristos, pe care l-au și primit. Deci, a fost prinsă si aceea mulțime de credincioși, cărora li s-au tăiat capetele, doar un tânăr, anume Agatanghel scăpând din mâinile păgânilor, dar nu de frică, ci pentru că dorea să pătimească mai multe chinuri pentru adevăratul Dumnezeu.

Văzând Dioclețian că nu-l poate birui pe Clement a fost trimis la celălalt împărat, anume Maximian, în Nicomidia. În corabia în care a intrat sfântul s-a urcat pe ascuns și tânărul Agatanghel, pe care primindu-l sfântul, petreceau în rugăciuni ziua și noaptea.

Ajungând cei doi mucenici la Maximian, s-a mirat acela de răbdarea cea mare a lui Clement pentru că a citit scrisoarea cu pătimirea lui de până atunci. Deci, și acest împărat a început să-I chinuiască pe cei doi, dar nefolosind cu nimic i-a aruncat în temniță.

Apoi au fost dați pe mâna ighemonului Agripin care i-a dat pe cei doi mucenici la fiare, însă acelea nu i-au vătămat pe sfinți. Mai apoi, au fost bătuți și legați în saci, fiecare separat, și aruncați în mare, din care au ieșit nevătămați.

Mai pe urmă, aflând împăratul că fericitul Clement este din Ancira a fost trimis acolo ca să fie pedepsit. Ajungând pe mâna ighemonului Curichie și fiind chinuiți și de acela, i-a băgat mai apoi în temniță. Din nou, mucenicii au fost luați și duși în cetatea Amisia, unde au fost aruncați într-o groapă cu var nestins de către Dometie, dar și de acolo au scăpat teferi.

După acestea, cei doi mărturisitori au fost duși iarăși înaintea împăratului Maximian care după alte chinuri ce a adus asupra lor, i-a osândit pe cei doi la veșnică închisoare.

După Maximian, a venit împărat Maximin Daia care aflând pe cei doi în temniță a poruncit să fie trimiși la Ancira pentru a fi chinuiți de Luciu ighemonul.

Acesta l-a ucis întâi cu sabia pe Agatanghel, tăindu-i capul, iar pe fericitul Clement l-a aruncat în temniță. După Luciu, a venit la conducere Alexandru ighemonul care cercetând lucrurile a mers cu ostașii după Clement cel ce ieșise noaptea din închisoare ca să săvârșească Sfânta Liturghie. Deci, aflând pe arhiereul lui Hristos a poruncit să-i taie capul, care a căzut pe dumnezeiscul presto și peste darurile cele puse înainte.

Astfel, fericitul Clement după 28 de ani de pătimire pentru Hristos a ajuns la cereștile locașuri.

Tot în această zi, Sfântul Paulin Milostivul, Episcopul Nolei

Acesta era din părțile Acvitaniei, în viața mirenească fiind unul din sfetnicii senatori ai Romei, dreptcredincios și temător de Dumnezeu. El avea de soție pe Tarasia, asemenea lui în credință, și neavând ei copii, luau copiii orfani săraci și-i îngrijeau, învățându-i și frica lui Dumnezeu.

Ei făceau multe milostenii la săraci, voind să fie săraci pentru Dumnezeu și punându-și nădejdea în ajutorul Domnului. Deci, lăsând ei averile și slava omenească au ieșit din Roma, ajungând în pământul Campaniei, în cetatea Nola, unde viețuiau lângă mormântul Sfântului Mucenic Felix. Acolo, pentru faptele sale bune a fost pus cu sila episcop al Bisericii, pe care o ocârmuia cu înțelepciune.

Năvălind vandalii în locurile acelea au fost luați în robie mulți creștini pe care episcopul Paulin căuta să-i răscumpere de la aceia. Ginerele împăratului vandalilor auzind de Paulin și văzând faptele lui i-a eliberat pe toți cei robiți din pământul Campaniei.

Viețuind Paulin, ani îndelungați după ieșirea din robia vandalilor, ca un bun păstor a trecut la Hristos Domnul, începătorul păstorilor.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru