Sfântul Grigorie, episcop de Nyssa

În luna Ianuarie, ziua a zecea facem pomenirea celui între sfinți, Părintele nostru Grigorie, episcop de Nyssa

Acesta era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare, fiind la fel de învățat ca și arhiepiscopul Cezareei Capadociei. El a fost căsătorit cu fericita Teozva, cea care s-a învrednicit de slujba diaconiei și care bineplăcând Domnului a adormit, fiind numărată în cetele sfinților.

Rămas văduv, Grigorie a fost ridicat în rânduiala episcopiei, în ostrovul Nyssei, păstorind bine turma lui Hristos. În vremea aceea, arienii se întăriseră având ajutor pe Valens împăratul, care l-a și izgonit din scaunul episcopal pe Grigorie, acesta umblând din loc în loc, timp de opt ani, întărindu-i pe cei dreptcredincioși.

După moartea păgânului împărat și venind marele Teodosie s-a făcut Al doilea mare sobor a toată lumea în Constantinopol (381), contra lui Macedonie, luptătorul contra Sfântului Duh. Atunci și Sfântul Grigorie a participat alături de ceilalți sfinți părinți, apărând dreapta credință și rușinând pe potrivnici. Deci, sezând pe scaunul său episcopal până la adânci bătrâneți, sfântul Grigorie a adormit întru Domnul, lăsând după sine multe scrieri folositoare Sfintei Biserici.

Tot în această zi, Cuviosul Marchian prezbiterul, iconomul bisericii celei mari din Constantinopol

Acest bărbat avea ca patrie Roma cea veche, fiind născut din părinți dreptcredincioși, care s-au mutat în Roma cea nouă luând cu ei și pe fiul lor Marchian, care de tânăr a deprins toate obiceiurile bune, fiind iubit de patriarhul din acea vreme și care l-a ridicat în rânduiala preoției, punându-l și iconom al bisericii celei mari.

După moartea părinților, averea cea multă a folosit-o pentru ajutorarea săracilor, pentru zidirea de biserici,  între altele construind și o biserică nouă în cinstea marii mucenițe Anastasia, unde s-au și mutat moaștele acesteia. În vremea slujirii Sfintei Liturghii, pus fiind de patriarh, diaconii și prezbiterii au văzut împreună cu ierarhul lor pe preotul Marchian având sub felon o haină prea minunată, ca o porfiră împărătească. Deci,, fiind chemat de patriarh pentru a da socoteală de slujirea în aceea haină și văzând că pe sub felon nu avea nimic au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce dă un asemenea dar tăinuit, celor ce-L iubesc.

Iar pentru viața lui cea minunată, Dumnezeu i-a dat darul facerii de minuni, ca să izgonească pe diavoli și să tămăduiască pe bolnavi. Astfel, odată la săvârșirea praznicului Sfintei Anastasia în biserica închinată acesteia, cu rugăciunea sa către Dumnezeu a înviat o femeie care căzuse din foișor la pământ.

A mai zidit biserici închinate în cinstea muceniție Irina, a înnoit și alte biserici, între care cele închinate Sfântului Teodor și Sfântului Isidor. Astfel după astfel de osteneli, fiind plin de ani și de fapte bune, prezbiterul Marchian s-a mutat la Domnu, fiind îngropat în mănăstirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, aproape de biserica Sfântului Mucenic Mochie.

Tot în această zi, Cuviosul Dometian, episcopul Melitinei

Acest plăcut al lui Dumnezeu s-a născut din părinți dreptcredincioși și bogați, anume Teodor și Evdochia. Ajuns la vremea căsătoriei și trăind puțin cu mireasa lui,  căci aceasta s-a mutat din viața de aici, Dometian a lăsat lumea, iar pentru dragostea lui Dumnezeu a fost ales episcop de Melitinia, la 30 de ani ai vârstei sale.

Deci, păstorind el bine turma lui Hristos și fiind ajutător și foarte trebuitor în toată împărăția grecească a trecut la Domnul și Împăratul ceresc, trupul fiind cinstit de soborul împărătesc și de cel bisericesc.

Tot în această zi, Cuviosul Antipa Atonitul, de la Calapodești

Acesta s-a născut Moldova, în satul Calapodești, județul Bacău, în anul 1816, din părinți dreptcredincioși, Gheorghe Luchian și Ecaterina, care după moartea soțului, a murit ca schimnică, cu numele de Elisabeta.

Înzestrat cu multe daruri duhovnicești, tânărul Alexandru, căci așa se numea în copilărie, avea o singură dorință, aceea de a citi, lucru care l-a făcut până la moarte, ținându-se de citirea dumnezeiștilor cărți.

După moartea tatălui său și-a sprijint mama văduvă, deprinzându-se cu meșteșugul legătoriei de cărți. Într-o noapte, a plecat de acasă și s-a îndreptat spre mănăstirea Neamț, unde nu a fost primit. După această întâmplare, a plecat spre Muntenia intrând în obștea mănăstirii Căldărușani, ostenindu-se mult în privegheri și posturi, râvnind pentru o viață desăvârșită. La sfatul duhovnicului său a plecat în Sfântul Munte al Athosului, nu înainte de a fi tuns în chipul monahicesc, primind numele de Alimpie.

Ajuns la Athos a intrat în obștea mănăstirii Esfigmenu, nevoindu-se în ascultare și  fiind încercat în multe ispite, ajungând aproape de deznădăjduire, fiind izbăvit de Maica Domnului.

După sfatul unui bătrân duhovnicesc, anume Eftimie ieroschimonahul, Alimpie a fost tuns în schima mare, primind numele de Antipa, astfel putând merge în singurătate ca să se nevoiască, sălășluindu-se într-o chilie dărăpănată unde a găsit o icoană veche a Maicii Domnului, de care nu se va despărți toată viața.

În aceea vreme se încerca întemeierea schitului românesc Prodromu, deci părinții români de acolo i-au cerut ajutor cuviosului Antipa. Astfel, acesta după ceva vreme a fost numit iconom al metocului din Iași, fiind nevoit să se despartă pentru totdeauna de Sfântul Munte.

Fiind lipsă de mijloace materiale și financiare, părintele Nifon a plecat în Rusia pentru strângerea de ajutoare, luând cu el și pe cuviosul Antipa. Astfel, din rânduială dumnezeiască, a rămas acolo, ajungând la mănăstirea Valaam, unde i-a plăcut din toată inima.

Acolo a trăit în sărăcie, în privegheri și posturi, având o singură comoară, iconița făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Astfel, după o nevoință binecuvântată de Dumnezeu, Cuviosul Antipa și-a dat sufletul cu pace în brațele Mântuitorului Hristos, la 10 ianaurie 1882, în vârstă fiind de 66 de ani și a fost înmormântat, conform voinței sale, în afara schitului, astfel ca și femeile pelerine să se poată închina la mormântul său.

În august 1991, făcându-se săpături la mănăstire s-au descoperit moaștele Cuviosului Antipa, care s-au așezat într-o raclă mutată mai apoi în biserica închinată Sfinților Serghie și Gherman de la Valaam.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru