Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții de obște

În luna ianuarie, ziua 11 facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodosie, începătorul vieții de obște

Acest părinte l-a odrăslit satul Mogarion, din părțile Capadociei, din părinți binecredincioși, tatăl se numea Proeresie, iar mama sa, Evloghia, care l-au crescut cu bunele obiceiuri și cu învățătura.

Luând aminte la dumnezeiasca Scriptură, la cele care le sfătuiește Evanghelia i s-a aprins inima și ardea cu duhul, ca pe toate să le părăsească și să urmeze lui Hristos pe calea strâmtă și anevoioasă.

Deci, a luat calea spre Ierusalim, dar mai întâi s-a dus în Antiohia trecând pe la cuviosul Simeon stâlpnicul, care i-a zis pe nume și i-a prorocit că va fi păstor al oilor celor cuvântătoare.

Ajungând în cetatea Ierusalimului și străbătând toate locurile sfinte se gândea care din cele două vieți să aleagă, pe cea singuratică sau pe cea de obște, și a socotit că în cea în singurătate se va liniști. Astfel, el s-a alipit de un povățuitor, anume Longhin starețul de care asculta și se povățuia spre toată fapta cea bună.

Mai târziu o văduvă dreptcredincioasă a zidit în acel loc o biserică în cinstea Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu, iar cuviosul Teodosie a fost pus fără voia lui acolo, începând să vină oamenii la el și dorind să urmeze vieții lui.

Nesuferind a fi slăvit de oameni,  Teodosie a plecat de acolo și s-a dus într-o peșteră, în cea care s-au odihnit cei trei magi care au mers la Hristos, la Betleem.

Astfel a început să se nevoiască cuviosul în nevoințe, rugăciuni neîncetate, privegheri și posturi,  devenind o făclie care nu poate fi ascunsă, ci luminează pretutindeni. Prin urmare, s-au adunat ucenici lângă dânsul văzând darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Înmulțindu-se frații, l-au silit să le fie păstor, construind acolo biserică, chilii și tot ceea ce este nevoie pentru viața de obște.

El a făcut multe lucruri minunate cu darul lui Dumnezeu, fiind grabnic ajutător al oamenilor și chiar al dobitoacelor, care când auzeau numele sfântului se întorceau, fugind în pustie.

După multe osteneli, Cuviosul Teodosie știindu-si sfârșitul le-a dat sărutare fraților, povățuindu-i spre fapte bune, apoi și-a dat duhul, viețuind peste 105 ani.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Ianuarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2013

Editor: George Cismaru