Sfinții Mucenici Pamfil Preotul, Valent diaconul și cei împreună cu dânșii

Întru această lună, ziua a șaisprezecea Sfinții Mucenici Pamfil Preotul, Valent diaconul și cei împreună cu dânșii

Acești 12 sfinți mucenici au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian și au pătimit pentru Hristos în Cezareea Palestinei. Cel întâi era Pamfil, presbiterul acelei cetăți, apoi era Valent, diaconul bisericii Eliei, al treilea era Pavel, cel fierbinte în credință, care era din cetatea Iamnia. Toți trei au suferit pentru Hristos, fiind chinuiți cu felurite munci, după care au fost aruncați în temniță, stând acolo, până când a luat ighemonia Firmilian.

În aceea vreme, 5 frați după trup și după duh au venit în Cezareea și mărturisind că sunt creștini au fost aruncați în temniță, ca niște tâlhari. Deci, au fost scoși aceștia, dimpreună cu cei 3 pătimitori pomeniți mai sus la judecata ighemonului, care i-a dat pe cei 5 tineri la chinuri și bătăi, pentru că mărturiseau că sunt cetățeni ai Ierusalimului celui de sus. Ighemonul, neînțelegând nimic despre Ierusalimul cel duhovnicesc, i-a dat pe tinerii creștini, care lepădaseră numele lor necurate, iar acum se numeau cu numele prorocești, anume: Ilie,Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil la moarte prin tăiere cu sabia.

După aceasta, fiind întrebați Sfântul Pamfil, presbiterul, diaconul Valent și Pavel dacă vor să se supună poruncii împărătești de a se închina la idoli, iar aceștia stând statornici în credința în Hristos, ighemonul nu i-a mai chinuit, ci i-a judecat la tăiere cu sabia.

Iar, un tânăr, anume Porfirie, care avea doar 18 ani, fiind una din slugile lui Pamfil, a stigat că și el este creștin, de aceea a fost prins și chinuit, fiind dat la moarte prin ardere. De asemnea, când cei trei mărturisitori erau duși la locul execuției, un bărbat dreptcredincios, anume Seleuc, s-a apropiat de sfinți, dar fiind văzut de ostași, îndată a fost tăiat si acesta cu sabia. Totodată, un bărbat bătrân, anume Teodul, din casnicii ighemonului a mărturisit că este creștin, de aceea a fost răstignit pe cruce.

În cele din urmă, pentru a împlini ceata celor 12, un străin, Iulian din Capadocia, care era în trecere pe acolo, a văzut trupurile mucenicilor și a căzut pe acelea și le săruta. De aceea, a fost prins și acesta și condamnat la ardere, ca și Sfântul Porfirie, iar acum cei 12 mucenici ai lui Hristos se veselesc în cereasca Împărăție.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici din Persia

Cuviosul Marut, episcopul, fiind trimis de către dreptcredinciosul împărat grec, Teodosie cel Mare la împăratul Persiei pentru împăcare, a tămăduit pe fiica împăratului de diavolul care o muncea pe aceea. Episcopul, drept mulțumire de la împărat, a cerut moaștele mucenicilor care au pătimit atunci în Persia. Acestea au fost duse într-o cetate, anume Martiropoli, zidită în numele mucenicilor, iar acolo și-a aflat odihna și episcopul.

Tot în această zi, Sfântul Flavian Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Acesta a fost mai întâi păzitor de vase și preot al Sfintei Biserici celei mari din Constantinopol, apoi după Preasfințitul Proclu, datorită vieții sale curate și plăcută lui Dumnezeu a fost ridicat în scaunul patriarhal, în vremea lui Teodosie cel Tânăr și a surorii sale, Pulheria.

Patriarhul Flavian a stat neclintit în dreapta credință, ridicându-se împotriva eresului lui Evtihie, care amesteca cele două firi ale Mântuitorului Hristos, fiind lepădat acela de haina preoției pentru că n-a voit să renunțe la învățătura sa greșită.

Însă, tâlharul de Evtihie a scris lui Dioscor, patriarhul Alexandriei, care a adunat 128 de episcopi la Efes și l-a chemta și pe patriarhul Flavian. Însă, episcopii cei ce au iscălit împotriva lui Evtihie n-au fost lăsați să participe la soborul cel nedrept, astfel încât, cu acordul împăratului, care nu știa meșteșugul ereticului, Flavian a fost condamnat la surghiun, în Egipt, la cetatea Lida.

Dar, mărturisitorul lui Hristos, patriarhul Flavian a fost lovit și bătut de monahii lui Varsum, care venise cu 1000 de monahi la soborul cel tâlhăresc. Deci, fiind pus în lanțuri, Sfântul Flavian, după trei zile, de la acea cumplită bătaie și-a dat duhul în mâinile lui Hristos Dumnezeu pentru care a pătimit.

După acestea, dreptcredincioasa Pulheria a adus la Constantinopol moaștele Sfântului Flavian, iar ereticii Dioscor și Evtihie, au fost dați blestemului celui veșnic de Sfinții Părinți de la sinodul IV a toată lumea.

sursa: Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția a-III-a, editura Mănăstirea Sihăstria- 2012

Editor: George Cismaru