Sărbătoarea luminii – predică rostită de arhimandrit Benedict Ghiuș
Predică rostită la Schimbarea la Față
Prin forța energiilor Duhului Său, Hristos Cel înviat, de-a pururi viu, iradiază, așadar, necontenit peste tot, pătrunde, străbate, purifică și transformă pe nesimțite tot și toate, oameni și lucruri, tot ce există, toată creația Lui. El vrea să creeze din nou totul, să mântuiască totul, să transforme totul, să ducă la împlinire totul. El vrea să fie împreună cu noi prezent și activ în toate. Pentru El, nu există porți închise. Într-un cuvânt, este, pur și simplu, o totală reașezare a creației întregi, natură și oameni, în lucrarea transformatoare a energiilor Dumnezeului Celui viu. Așa cum știți, Taina aceasta este ilustrată în Biserica noastră Ortodoxă prin icoana lui Hristos Pantocrator, adică Atotțiitorul, icoană care-i așezată întotdeauna în bolta centrală a fiecărei biserici. De la înălțimea Sa de Atotțiitor, Hristos, Cel de-a pururi viu, ne învăluie în adevăr și ne străbate pe toți cu privirea Lui, cu dragostea Lui, cu energiile Duhului Său, cu chemarea Lui severă. În această lumină, era firesc ca și Schimbarea la Față de pe Tabor a Domnului să-și descopere noi rosturi de viață, pentru oameni și în lume.
Dacă, înainte de Învierea Domnului, ea a avut puteri și rosturi, cu cât mai mult acum, după Înviere și în lumina Învierii Mântuitorului. Iată, în adevăr, ce scrie în această privință un autor: „Prin Schimbarea petrecută pe Muntele Tabor în trupul Mântuitorului Hristos s-a arătat, o dată pentru totdeauna, că firea zidită, oricare ar fi ea și în toată întregimea ei, toată făptura deci, poate fi schimbată sub puterea harului dumnezeiesc și, totodată, ea, firea zidită, este capabilă să primească energiile lui Dumnezeu și să se îmbrace în lumină. La lumina Învierii se confirmă astfel nu numai speranța în transfigurarea întregii creații cu strălucirea feței Mântuitorului pe Tabor la sfârșitul veacurilor, dar capătă un temei de nezdruncinat și faptul că, încă de pe acum și până la a Doua Venire a Domnului, lumea se află prinsă într-o acțiune de necontenită Schimbare la Față dumnezeiască”. Cuvântul Mântuitorului către noi, cei de astăzi, este deci limpede: Sărbătoarea de acum este rânduită să ne aducă mereu aminte că, în fața lui Dumnezeu, toți câți suntem, și oameni, și lucruri, toți suntem prinși, de fapt, într-o uriașă, într-o necontenită, într-o adâncă lucrare de schimbare la față dumnezeiască. Însuși cuvântul dumnezeiesc care a răsunat din cer peste muntele Tabor la aceasta ne cheamă: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultați” [Matei 17, 5]. Ca și când ar zice: „Înțelegeți chemarea Transfigurării de pe Tabor după exemplul Fiului Meu Hristos. Schimbați-vă la față din adânc, toți și toate!”. Prin puterea energiilor dumnezeiești și prin puterea slujirii de dragoste a oamenilor cu cuvântul și cu fapta, S-a pregătit Mântuitorul Hristos pentru dumnezeiasca Lui Schimbare la Față; prin puterea energiilor harului dumnezeiesc și prin slujirea de dragoste a oamenilor cu fapta și cu adevărul, ne vom pregăti și noi dumnezeiasca schimbare la față a inimii și a vieții noastre. Să nu uităm că Schimbarea la Față a Mântuitorului începe pe când El se ruga, rugăciunea Lui fiind ca un moment de culme înainte și după o întreagă osteneală în viața Lui de slujire a oamenilor cu dragostea și cu fapta creatoare. De aceea, orice rugăciune, dar mai ales Sfintele Taine și rugăciunea lui Iisus constituie o rugăciune de dumnezeiască schimbare la față prin împărtășirea harului lui Dumnezeu, care ni se dă gratis. De aceea, iarăși, orice slujire de dragoste a oamenilor, oricât de simplă ar fi ea, cu fapta și cu adevărul, orice dialog, orice tratat de pace între oameni, orice participare la construirea unei lumi mai bune și mai drepte, în care să fie loc pentru orice om, oricine ar fi el, este o slujire de dumnezeiască schimbare la față a inimii și a vieții noastre de oameni. Înțelegem acum de ce sărbătoarea Transfigurării de pe Tabor este privită în Ortodoxie ca hramul dumnezeieștii Schimbări la Față a tuturor creștinilor. Este tocmai ce ne spune cu măiestrită gingășie și troparul zilei de astăzi: „Schimbatu-Te-ai la față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție”. Strălucească în adevăr și nouă, păcătoșilor, lumina Transfigurării Tale cea pururea fiitoare, Hristoase, ca să putem birui și schimba dumnezeiește la față, cu adevărat, tot ceea ce-i rău în noi și în toată viața noastră, Tu, Care iradiezi de-a pururi viață și lumină mai presus de orice viață și de orice lumină. Amin.
Sursa: Arhim. Benedict Ghiuș, Predici și îndrumări omiletice, Scrieri I, Editura Cuvântul Vieții, București, 2016, p.55