Războiul nevăzut (II) – Neascultarea

Ca să vorbim despre neascultare vom cita mai întâi Sfinții Părinți care nu puțini au pus punctul pe i, spunând că ascultarea este una dintre verigile legăturii noastre cu Dumnezeu.

(Material realizat de Cristiana Chioncel)

Sfântul Vasile cel Mare definea ascultarea ca fiind „scara cea mai scurtă către cer”, iar Sfântul Ioan Scărarul spunea că „ascultarea înseamnă a nu te mai încrede în tine toată viața, orice bine ai săvârși”.

Din experiență vă spun că este unul dintre cele mai grele teste de credință adevărată și de smerenie – acela de a nu avea încredere doar în tine și în forțele tale, pentru că fără Dumnezeu suntem nimic. Ei bine, revenind la chestiunea pe care dorim să vi-o punem la suflet astăzi este că neascultarea reprezintă un alt inamic, pitit în străfundul minții noastre. Câți dintre noi nu spun adesea că ei știu mai bine ce au de făcut, indiferent de sfatul sau, și mai rău, de porunca cuiva. Ne referim aici la ascultarea de zi cu zi, nicidecum la ascultarea de duhovnic care va constitui un paragraf separat. Părintele Arsenie Boca spunea că este lucru mare „să trăieşti în ascultare, să ai un mai mare şi să nu atârni de tine însuţi. Eşti mai bine apărat ascultând decât poruncind. Nu este bine să asculţi numai de nevoie ci şi din dragoste pentru Dumnezeu. Nu te încrede aşadar prea mult în părerea ta, ci aşază-te de bună voie ascultării de a altora. Chiar dacă părerea ta este dreaptă, dacă din dragostea pentru Dumnezeu o părăseşti ca să urmezi pe a altuia, mult folos vei trage din aceasta.

Pentru că am abordat mai sus și tema ascultării de duhovnic, aici într-adevăr este vorba despre lupta cu un alt dușman, ceva mai fățiș în viața noastră și anume nesocotirea canoanelor sau a îndreptarelor indicate de duhovnic. În acest caz avem de-a face cu un act voluntar și conștient al celor care nu se supun cuvintelor duhovnicești și care nu au înteles că ascultarea de duhovnic este de fapt aflarea voii lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Sinaitul spunea că „Ascultarea de duhovnic este viaţa veşnică, scara cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşază în vistierie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină”.

Ca o concluzie vom cita și din www.pateric.ro ce spun Părinţii aghioriţi: „Ascultarea este viaţă; neascultarea este moarte.”